Guest-post: 6! Este 1 Aprilie!

După lupte seculare care au ținut aproape o lună, iată-mă că revin pe minunata moșie în încercarea disperată de a-mi recupera titlul de amantă a trilogiei de blog-uri aflată în posesia lui Emil. După asemenea precizare, nu cred că mai e cazul să mă prezint, dar, totuși, pentru cei care au trăit pe Lună până acum și nu au auzit de acest blog și de titulatura mea raportată la el, menționez că sunt eu, Irina Bărăgoi.  Taaaa-daaam! 😀

După câteva tentative eșuate, după cum puteți vedea/citi, sunt aici, dar nu așa, oricum, ci cu ocazia zilei de 1 aprilie. Câte amintiri din copilărie, și câte tâmpenii, și câte glume proaste (ca majoritatea glumelor mele, de altfel), și câte povești auzite la alții îmi vin în minte când aud de data asta. Ha!

E 6 dimineața. 6, cifra naibii. Mi-am dorit din toată inima ca articolul meu să fie publicat la această oră, căci mi se părea că se potriveşte de minune(.eu) cu faptul că eu sunt născută pe 6 decembrie.
… pe dracu! Ora asta rămăsese singura disponibilă dintre toate cele 24.

Apropo de chestia cu orele. Dacă vrei să faci glume celorlalţi, cică trebuie să le faci până în ora 12:00, căci altfel se vor întoarce împotriva ta! Am găsit aici un studiu efectuat de cercetătorii britanici în care se explică foarte bine asta. Buhuhuhuhuuuuu! Noroc că mi-a postat Emil articolul ăsta la 6 dimineaţa, când nici cocoşul nu s-a sculat (*if you know what I mean*), căci altfel nu ştiaţi şi riscaţi să aveţi şapte’j’de de ani de ghinion.

Mă gândeam că dacă tot sunt așa de matinală, să vă spun și de unde se trage tradiția zilei de 1 aprilie.
”(…) în  anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma unor farse și glume nevinovate.” Continuarea o găsiți aici. Hmmm … ba nu, aici. 😛
Dintre toate obiceiurile legate de această zi, cel mai avantajos mi se pare cel din Belgia, pe care l-am afșat nu cu mult timp în urmă. Copiii de acolo își încuie pe dinafară părinții și profesorii, iar aceștia au obligația să le dea ciocolată și alte dulciuri în schimbul accesului în încăperea respectivă. :))))))
… #miseparecorect.

Voiam, inițial, să scriu un articol cu bancuri despre 1 aprilie, căci Emil e amator de astfel de abordări :)), dar nu am găsit nimic interesant. Dar dacă tot am adus vorba, hai să marchez ziua cu unul clasic:
Discuție între ea și el.
Ea: Dragule, sunt însărcinată! Ce-ai vrea să fie?
El: 1 aprilie!

… mai văzusem undeva că de 1 Aprilie, Vanghelie şi-a păcălit prietenii că ar citi o carte.

Sunt curioasă ce poantă o să scoată presa anul ăsta. Anul trecut urlau toate site-urile că a murit Eminem. Oricum, la capitolul ”știri false” nu cred că o să fie inventată una mai tare decât cea din 1998 când, într-o rubrică a unui ziar din Alabama, s-a anunțat că Pi va fi rotunjit la 3, de la 3,14. =))

Eu nu prea am făcut glume, așaaa. O singură farsă îmi amintesc, de când eram prin generală. Se nimerise ca în preajma zilei de 1 aprilie să vuiască știrile că există posibilitatea să se producă un cutremur, #conformunorstudii. Și discutasem eu cu al meu tată pe marginea chestiunii ăsteia, eu susținând sus și tare că nu are cum să anticipe nimeni așa ceva. Ei bine, de 1 aprilie, surprinzându-l pe tata stând în mașină căutând ceva în torpedou, m-am strecurat, am ajuns în spatele mașinii și am început să zgâlțâi portbagajul (vezi-Doamne, cutremur). În secunda 2 am crezut că tata a rupt portiera, căci viteza luminii poate fi considerat melc pe lângă cea cu care a sărit el din mașină. 😀
… glume proaste, evident. :))))

Bun, eu v-am zis ”de toate” în articolul ăsta (căci nu întâmplător scriu pe asemenea blog, cu asemenea descriere); acum aștept să povestiți și voi în comentarii farsele pe care le-ați făcut sau să ne spuneți vreun banc bun de 1 aprilie. 😀