Guest-post – 1 iunie cu desene

Minunatul Emil mi-a propus maratonul de 1 iunie si nu l-am putut refuza.Asa ca in continuare voi asterne virtual o amintire draga mie.
Am multe amintiri din copilarie insa cea de care imi amintesc cu drag de fiecare data este cea de cand aveam 7 ani si am descoperit ca ma pricep si eu la ceva, evident o meserie de copil. In fiecare an la noi in Kronstadt aka Brasov se faceau concursuri pe diverse teme in parcul central de 1 iunie. Asa ca si in acel an m-am dus cu mama doar sa fiu spectator insa curajul a atins punctul triplu al termodinamicii si m-am inscris si eu la un concurs (cand eram mai mica eram mai curajoasa de fel + tupeista). Si nu la altul decat la desene pe asfalt. Zis si facut, m-am dus pe patratelul meu si am asteptat si cuminte si panicata ca nu aveam cu ce desena,alti copii venise de acasa cu tot arsenalul de creta eu am venit sa desenez in cel mai rau caz cu degetul. Dupa ce m-au inzestrat cu instrumentele minute ale desenului pe asfalt si anume creta colorata deja imi facusem in cap un plan ce sa desenez in patratelul meu. Incep eu sa ma invart sa ma uit cu ochii cat cepele la mama ca nu stiam ce as putea sa aduc inovator desenului meu. Stiti obsesia aia a copiilor sa faca soarele in coltul paginii sau unde mai deseneaza ei. Cam asta faceau majoritatea din adversarii mei si eu ca o lady ce sunt am pus un soare frumos in mijlocul patratului, mare si rotund. Pe langa soarele ala, am desenat eu un copac ce avea o casuta in el. Iar de copac un leagan spanzurat anemic. Plus muuuulte flori si iarba si o fetita cu o pisica. Aici vine partea interesanta, plina de creta termin opera de arta, ne retragem toti si lasam juriul sa imi faca treaba. Sponsorul concursului era JOE si mascota mov, o pisicuta gigantica se plimba printre noi si studia atent desenele. Cand s-a oprit asupra desenului meu, s-a uitat la juriu si le-a facut un semn ca este ok desenul. Dupa ce au notat toate desenele urma sa anunte castigatorul eu foarte posomorata ca nu o sa iau nimic, ca am vazut copii ce ii stiau pe organizatori, dau sa plec si motanelul Joe vine la mine si imi zice,tu fetita cu pisica vino si i-ati premiul cel mare. Eu am facut ochii mari si nu imi venea sa cred, castigasem vreo 4 pungi pline cu dulciuri. Iar pentru un copil de 7 ani era raiul pe pamant sa primesti atatea dulciuri. Si asa am descoperit ca imi place desenul si am cateva desene facute care imi plac mult, insa timpul din pacate nu ma lasa sa imi exersez mana la desenat. Asa cum am retrait eu bucuria de 1 iunie sper si voi sa va simtit iar copii. Va saluta fetita cu pisica.

Comments

comments

One thought on “Guest-post – 1 iunie cu desene

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !