Stim cu totii ca 1 Aprilie reprezinta, in fiecare an, cea mai buna ocazie pentru glumetul grupului din care facem parte sa ne-o “Traga”. Cu unii face poante mai finute, pentru ca nu isi permite mai mult. Dar cu altii… Ei bine, cu altii isi permite.
Dar eu nu va voi vorbi despre cum am fost pacalit de 1 Aprilie. Pentru ca, desi am avut parte de o gramada de astfel de momente, nu mi-a placut niciodata sa vorbesc despre ele. Poate pentru ca nu au fost cele mai amuzante poante. E si aiurea sa iti zica cineva “ba, vezi ca ti-a zgariat cineva masina cu cheia” ! Mai ales cand nu ai masina si te uiti cam nedumerit la pacalitor. Ce e drept, asta e un moment pe care il ador. Sa stiu ca cineva ma minte si totusi sa ii dau impresia ca il cred.
Eu va voi vorbi, sau voi incerca sa va vorbesc despre ce inseamna 1 Aprilie pentru mine. E o zi in care unii oameni pica de Popa Prostu’, dar nu pentru ca ar fi pacalelile prea elaborate, ci pentru ca nu stau sa gandeasca. Vad ca inca se mai folosesc poantele alea cu siretul dezlegat si cu pata de pe cravata. Daca tot nu si-au luat suturi in fund si bobarnace peste nas in copilarie, macar sa le ia acum. Unii, nu toti.
Mai stie cineva jocul acela de carti, numit Pacalici? Probabil ca cei sub 15 ani nici nu au auzit de asa ceva, dar cred ca noi, cei nascuti in perioada dinainte de ’93 inca il mai stim. Ei bine, asa cum radeam de cel care ramanea cu pacaliciul in mana la urma, in copilarie, asa radem si acum de cei care sunt destul de naivi sa se lase pacaliti de 1 aprilie. Pentru ca majoritatea “minciunilor” de 1 Aprilie sunt cusute cu ata alba, eu cad mai greu in plasa. Tocmai de asta mi-as dori sa vina cineva cu o pacaleala super elaborate si sa ma dea pe spate. Chiar sunt curios daca ar putea sa faca cineva asta.
Ca sa nu va las totusi cu impresia ca am avut parte doar de pacaleli mai putin amuzante, am sa va zic si una dintre intamplarile de pe 1 Aprilie. La urma urmei, am avut parte de 22 de zile ale pacalelilor. Aveam 18 ani. Abia devenisem major cu acte in regula si credeam ca sunt buricul pamantului. Ceea ce nu era deloc adevarat. In dimineata zilei de 1 Aprilie, am primit un telefon de la un numar pe care nu il stiam, si cum la vremea aceea nu prea existau mii de minute si de mesaje, m-am gandit ca e ceva important. Raspund, iar la capatul celalalt ar firului o voce feminine ma anunta ca am castigat 50 de lei. La vremea aia, 500 de mii ! Nu erau bani prea multi, dar totusi …
Mi-a dat adresa, m-am imbracat si am pornit intr-acolo. De mandru ce eram de mine, nici nu m-am gandit ce zi e. Asta ca sa va dovedesc ca pacalelile bune vin cand lovesti unde trebuie. Am ajuns la adresa respectiva, dar in loc de o cladire mare, cu o reclama la o firma al carei nume nu il voi da pe fatada, am gasit un teren viran. Nu stiam eu prea bine orasul la vremea aia, deci nu mi-am dat seama la telefon ca ma induce in eroare. Am dat sa sun, dar imi raspundea casuta vocala. Cum sunam din credit, am zis sa nu o mai fac si a doua oara. Mi-am bagat, proverbial, picioarele si am plecat. Spre seara, m-am gasit cu niste prieteni. Iar prima lor intrebare a fost : “ Faci cinste, nu? Ca tot ai castigat niste bani!”. Abia atunci mi-a trecut prin minte ce zi era. Bine, m-a ajutat si faptul ca doi dintre ei abia se abtineau de la ras. Pana la urma mi-au facut ei mie cinste. Deci, m-au pacalit ca sa imi dea de baut. As mai vrea asa.
Na, cred ca va plictisesc. Asa ca ma opresc. Spor la pacalit. Nu va lasati pacaliti prea usor.
One thought on “Guest-post – 1 Aprilie/Ziua pacalelilor/Pici de Popa-Prostu’”