Greu cu vorbitu-n public. DUBLU Open Connect

Nu este prima oara cand scriu despre Open Connect. Si nici ultima presupun. Am scris despre Open Connect dupa ce am fost prima oara (as putea spune ca a fost Dragoste la prima vedere), am postat pe Minunat clipurile cu mine prezentand (si dand interviu), am scris cand am aparut pe Kanal D, iar acum trebuie sa vorbesc despre prezentari. Am avut deja 2 prezentari, ambele intr-un interval foarte scurt de timp. Extrem de scurt.

Postez aici doar clipurile cu mine prezentand si interviul dat, clipul de la Kanal D neintrand in tematica acestui articol. Asadar, in ordine cronologica:

– pitch-ul tinut pe 28 februarie

– interviul dat pe 28 februarie

– pitch-ul tinut pe 14 martie (nu am mai dat si interviu pe acea data)

Bun, acum trebuie sa si spun ceva impresii despre prezentari. Asadar:

1. Eu in general sunt un om agitat, un om “nelinistit”. Cand este sa prezint ceva agitatia mea creste. Nu stiu daca pot fi numite emotii, dar cuvantul nu e chiar nepotrivit. Asa mi-e firea, n-am ce sa fac…

2. Din pacate nu am fost obisnuit sa tin discursuri in fata unor adunari. Sa primesc intrebari cu atat mai mult. Iar timpul sa fie limitat? Asta este peste posibilitatile mele. Sa CALCULEZ in cat timp m-as incadra? IN putinele prezentari pe care le-am avut la facultate regula era cam asa: vorbeste indeajuns de bine incat sa nu plictisesti. Unii terminau in 2 minute, eu vorbeam 5, dar profesorul ma asculta in continuare. Ok, ma intrerupea, dar nu e ca si cum ar fi timp limitat. Time management-ul la mine e un termen ilogic. Asa ca, dupa cum puteti observa, eu merg acolo bagat in priza, sa zic cat mai multe intr-un timp cat mai scurt. Ca-n bancu’ ala CUM VOPSESTE UN OLTEAN GARDU’? REPEDE-REPEDE, SA NU SE TERMINE VOPSEAUA!

3. La interviu, paradoxal, lucrurile sunt mai simple. Pot sa vorbesc mai lejer in fata unei camere, chiar daca prin intermediul ei ma vad mult mai multi oameni. Pur si simplu prezenta unei camere nu ma afecteaza. E ca o discutie cu cineva, filmata sau nu. Cand trebuie sa vorbesc unei sali sunt multe chestii: contactul vizual cu sala (am obiceiul sa ma uit la unul sau 2 oameni si gata), trebuie sa starnesc interesul, trebuie sa fiu atent la feed-back-ul lor. E nitel mai complicat.

4. PRima oara am prezentat metoda mea de jurizare a concursurilor. Lumea parea interesata. A doua oara am prezentat guest-postingul ca metoda de promovare GRATUITA in blogosfera. Desi a doua tema mi se pare mai interesanta pentru publicul din sala, mi s-a parut ca la prima lumea era mai interesata. O fi vorba de faptul ca prima oara lumea era curioasa in legatura cu mine, iar a II-a oara era deja o chestie banala? Nu stiu, cert este ca prima oara pareau ca mai sunt inca 5-6 intrebari in sala, in timp ce a II-a oara se terminasera intrebarile. Sau poate am fost eu indeajuns de clar?

5. Sa va arat cum e cu timpul: despre metoda mea de jurizare am scris AICI. Cum as fi putut eu prezenta tot acest articol intr-un minut? Greu nu-i asa?

6. Despre guest-posting reiau aici discutia si o scriu tot pe scurt: tu ai o afacere care are un site, care site trebuie promovat. Ai 2 variante:
– dai bani unor bloggeri sa scrie, tu consumi bani mai multi, timp mai putin (consumi si d-ala, dar mai putin);
– gasesti niste bloguri care accepta guest-posturi si scrii personal articole pe tematica blogului; daca nu exista o tematica anume (asa cum nu exista aici o tematica anume, exceptand maratoanele) puteti scrie despre orice altceva, fara sa va prezentati site-ul afacerea, urmand ca la sfarsit sa va semnati, cu link cu tot.

De altfel o persoana, imediat dupa prezentarea mea, a si aplicat ce am spus si a iesit acest frumos articol. Ideea e simpla: trebuie sa cheltui una din resurse, timp sau bani. Eu incerc sa arat cum poti cheltui doar timp, fara sa cheltui bani. Si consider ca e nitel mai eficient, oamenii vad exact cat te duce capu’, te pot aprecia ca om. Ai multe avantaje. E adevarat, nu exclude metoda banilor, exista bloguri care nu accepta guest-posturi, deci daca vrei reclama acolo trebuie sa platesti.

7. Despre comunitatea Open Connect (Deja putem vorbi despre asa ceva) numai de bine. Doar o mica observatie in legatura cu prezentarile: dupa ce prezinti lumea te vede altfel. Te trateaza altfel. Nu mai esti un anonim, nu te mai duci tu neaparat spre un om. Vine cineva la tine, te intreaba daca ai timp de el. Deja esti CINEVA. Iar atunci cand am prezentat si am si dat un interviu lucrurile erau si mai accentuate: lumea asteptase ca eu sa termin interviul pentru a vorbi cu mine. Ma simteam important.

8. Legat de modul de castigare a interviului, lucrurile stau in felul urmator: sunt 4 pitch-uri in fiecare editie, dintre ele este ales un castigator. Omul care a castigat va da interviul. Voturile sunt pe grupul de facebook. Se spune ca acel sondaj este “irelevant”, ca acel sondaj se bazeaza pe PRIETENII. Nu neg, nu confirm. Spun doar ca, intr-adevar, am rugat cativa amici sa ma voteze si astfel am iesit primul. Insa mai e un adevar: am avut cel mai aplaudat pitch, am avut cele mai multe intrebari si parea cel mai “interesant” pitch. Pe 14 martie am avut aceiasi prieteni, am fost acelasi eu dar am iesit pe 3. Primul a fost Clement, care avea o mica sarbatorire. Deci s-o vota pe prietenii (a avea prieteni nu e in sine un lucru grav), dar pana la un punct. Intr-un final, per total, se cam face dreptate. Parerea mea.

9. Inchei anuntand ca au venit 13 articole pentru maratonul meu blogosferic. Deci inca 11 locuri libere, insa atentie: prima ora ocupata este 8 dimineata, asa ca acum urmeaza sa apara articolele nocturne.

Cam atat am avut de spus. Astept reactiile voastre cu privire la prezentarile mele. Si articolele voastre in marele meu maraton (sau daca doriti pe alte teme, va astept cu drag).

Salutari BLOGOSFERICE tuturor si multumesc Open Connect.

Comments

comments

One thought on “Greu cu vorbitu-n public. DUBLU Open Connect

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !