Godzilla – un SUMO cinematografic!

Un film trebuie asezat intr-un anume context pentru a putea fi analizat cum se cuvine. Contextualizarea este foarte importanta atat din punct de vedere obiectiv, al situarii filmului, cat si subiectiv, al modului in care eu l-am privit. Obiectiv vorbind, Godzilla din 2014 este al II-lea remake al filmului original japonez din 1954. Pentru cei care cred ca cinematografia s-a nascut in America si ca acolo este singurul loc unde se fac filme, am o veste proasta: si filmul din 1998, foarte cunoscut altfel, este tot un remake. Din acest punct de vedere, filmul pornea, din start, cu un handicap: ce aduce nou acest film? Care este UTILITATEA lui?

In al doilea rand, tot obiectiv vorbind, care este logica refacerii acestei povesti de catre americani? Contextul in care filmul a fost facut in 1954 erau tocmai lansarea bombelor atomice la Hiroshima si Nagasaki. Nu este, oare, o sfidare din partea americanilor sa preia o astfel de poveste?

In al treilea rand, tot obiectiv vorbind, tehnologia din 2014 este mult superioara chiar si celei din 1998. Revolutia 3D a cuprins filmele vechi, clasice, iar refacerea lor este uneori un tribut adus acestora.

Din punct de vedere subiectiv insa lucrurile stateau astfel:

– Anticipam ca Godzilla va fi un nou wrestling cinematografic, intocmai precum Pacific Rim. Efecte si sunet foarte bune, suspans 0. Sau aproape 0.

– Citisem un pic despre povestea filmului. Noroc ca n-am dat de spoilere, insa aflasem, in mare, ca ar avea legatura cu atacurile atomice. Ma temeam ca americanii iarasi fac misto de cultura Japoniei precum au facut-o nu demlt in 47 Ronin.

– Sunt fan 3D-uri, sunt fan IMAX. Aici trebuia sa NU fiu dezamagit.

Rezultatul? Aici sunt cu inima indoita. As fi nedrept sa spun ca Godzilla este un film nereusit, ar fi nedrept sa nu laud productia in sine. Pe de alta parte as minti sa spun ca mi-a placut. Ca sa raspund „ipotezelor” initiale, as spune urmatoarele:

– Godzilla nu este un WRESTLING cinematografic, ci este un SUMO. Are ceva suspans, pare mai mult japonez decat american, dar este in continuare un sport care NU ma pasioneaza. Iar judecand dupa DIMENSIUNEA robotilor, sportul potrivit este, intr-adevar, SUMO!

– Povestea este decenta. Nu m-a dat pe spate, nu mi-au dat lacrimile, insa nici nu pot da cu pietre-n ea. Are multe fracturi logice, insa as fi nedrept sa caut logica perfecta intr-un SF.

– Pe partea de 3D si de IMAX sta insa destul de slab. As zice dezamagitor. Si asta o spune un mare fan al filmelor 3D. De multe ori m-am intrebat de ce filmul este 3D. Vizual nu sta rau, robotii sunt construiti destul de minutios. Insa MAREA problema este a EFECTELOR 3D, care NU se justifica aproape deloc! Spider-Man, vazut nu demult, poate a stat mai prost la capitolul poveste, insa efectele au fost MULT peste.

De altfel, pe acest subiect am avut o remarca la finalul filmului: SONY, prin SPIDER-MAN, si-a aratat suprematia in fata concurentului TOSHIBA (care s-a ocupat de GODZILA). Oare asta sa fie si diferenta dintre produsele celor 2 firme?

Despre interpretarea actorilor nu spun foarte multe. Ei nu se comporta rau, nu dezamageste niciunul. Totusi, nu-mi surade deloc ideea ca cel mai bun actor din film sa fie monstrul GODZILLA.

Per total, Godzilla NU este un film rau. Fanii genului il vor aprecia mai mult decat mine. Desi nu sunt mare fan al remake-urilor ori reboot-urilor, Godzilla cred ca are o justificare. Totusi, este loc de mai bine, in special in ceea ce priveste efectele. Ca sunet sta bine, ragetul monstrului Godzilla fiind reprodus dupa cel din filmul japonez original. Daca ati fost placut impresionati de Pacific Rim, e cazul sa mergeti sa vedeti si Godzilla. Veti gasi oricum multe asemanari intre ele. Despre Godzilla, varianta din 2014, au mai scris Angela, Flavius (care au iesit extrem de incantati din sala) si Ioana (care n-a fost impresionata de film).

Godzilla intra de azi in cinematografe, fiind adus in Romania de MediaPro Distribution. Salutari CINEFILE tuturor!