Am vrut sa scriu articolul acesta mai demult. De exemplu, l-as fi putut scrie dupa moartea lui Sergiu Nicolaescu (despre regizorul Sergiu Nicolaescu am scris aici; si o sa mai scriu un articol pe larg, cat de curand). L-as fi putut scrie insa si dupa moartea poetului Adrian Paunescu. M-am abtinut atunci, acum nu o mai fac. Prefer sa nu scriu la nervi, prefer sa scriu calm. Asadar, de ce nu-mi place mie sa fac glume cu morti? Despre asta va fi acest articol.
Sa va zic intai contextul (lasand la o parte celelalte morti celebre). In ultima vreme au murit 3 oameni celebri (de ce sunt celebri ramane de discutat): regele Cioaba, Costica Stefanescu (fost mare fotbalist) si mama Monicai Gabor (ex-Columbeanu). Despre moartea regelui Cioaba s-a tot scris. Glumele pe seama acestuia erau la ordinea zilei. Unii aproape ca se bucurau ca murise. In cazul fostului fotbalist Costica Stefanescu lucrurile nu erau chiar asa. Nu era tigan, deci nu urmau aplauze de la rasisti declarati ori ascunsi. Era un fotbalist respectat peste tot, deci nici macar galeriile adverse (Dinamo ori Rapid) nu urmau sa ironizeze moartea sa. Si totusi am vazut o gluma pe seama sa. Se zicea asa: a murit regele, a murit ministrul apararii (asa era „poreclit”), ramane tara necondusa.
Cum ar fi trebuit sa reactionez? Initial m-am enervat. La fel cum ma enervez de fiecare data cand vad glume cu morti. Si mai ales cand vad glume cu morti imediat dupa ce a murit cineva. Ok, nu stiu de ce, dar mi se pare mai ok sa glumesti ACUM pe seama lui Adrian Paunescu sau a lui Sergiu Nicolaescu decat sa glumesti imediat dupa moartea lor. Parerea mea.
Ca nu toti sunt de aceeasi parere este un lucru cert. De exemplu, povestindu-i faza cu gluma de pe facebook (Cu regele si ministrul), un amic, altfel suporter al Craiovei, a spus ca este o gluma buna. Si-mi spunea ca am eu o atitudinea prea sfioasa vizavi de moarte. Incepuse sa-mi spuna ca moartea e ceva inevitabil si ca nu e un lucru rau ca glumim pe seama ei. In fond, nu se bucurase acel om ca murise Costica Stefanescu.
Oricata dreptate ar avea el in principiu, eu tot n-o sa pot face glume cu morti. La mine tot da eroare. Glume despre o persoana care urmeaza sa fie arestata da, accept. Desi nici acolo nu-s in totalitate de acord cu bucuria unora de a-l vedea pe om cazut. Dar de multe ori acei oameni merita, deci na, sa zicem ca accept. La morti e insa altceva! Eu prefer sa las familia decedatului sa-si planga necazul respectandu-i si nefacand misto de acel om. Desi in 99% din cazuri cei ironizati nu ne citesc, simt ca a face misto de un mort este echivalent cu a te lua de cineva care nu-ti poate raspunde. Cat acel om e inca in viata, tu simti ca oricat de mult misto ai face de el, macar are posibilitatea, cel putin teoretica, de a-ti raspunde. Cum ti-ar putea raspunde Sergiu Nicolaescu la mistoul tau daca el e mort? Ori Adrian Paunescu. Ori Costica Stefanescu.
Legat de morti, nu sunt insa in totalitate de acord cu expresia „de morti numai de bine”. Prefer sa judec un mort pe ceea ce a lasat acesta in urma. Sergiu Nicolaescu a lasat niste filme la care se vor uita si nepotii nostri. Adrian Paunescu a lasat niste poezii pe care le vor citi si nepotii nostri. Costica Stefanescu a fost un jucator emblematic si poate servi exemplu, prin inregistrarile pe care le avem cu el, si urmasilor nostri. Fiecare si-a lasat amprenta, in felul sau, urmasilor. Si noi ii rasplatim ironizandu-i?
Totusi, nu trebuie sa cadem in cealalta extrema. Nu trebuie sa cumparam albume Madalina Manole dupa moartea ei. Ori carti de Adrian Paunescu DUPA moartea sa. Exagerari de genul sunt aproape la fel de oribile. In fond, un artist trebuie sa se bucure de munca sa cat este in viata. De ce am lasa cine stie ce tepari (ori cine stie ce femeie usoara cu care acesta a trait) sa se bucure de munca artistului? La fel si la poeti. La fel si la cineasti.
Ca si concluzie: nu-mi place sa aud glume cu morti, oricare ar fi persoana decedata. Nu ma bucura moartea niciunei persoane si consider ca asa este omeneste sa fie. Sunt oare absurd?
Salutari OMENESTI tuturor si va rog frumos: nu mai imi spuneti glume cu morti. NU sunt pentru mine 🙂
Nici mie nu imi plac !
Nu de foarte multe ori sunt de acord cu tine, aşa că las un comentariu, acum cât sunt. 😀 Nici eu nu suport poantele pe seama morţilor şi am tot văzut zilele astea zeci, mai ales pe Facebook. Noroc că există variantele: „Unfriend” sau debifarea opţiunii „show in news feed”. 😀
Si in mod surprinzator de data asta esti de acord 🙂
Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Ca sa fiu rautacios, am siguranta ca daca mor maine TU nu vei face glume pe seama asta 😛
„De ce am lasa cine stie ce tepari (ori cine stie ce femeie usoara cu care acesta a trait) sa se bucure de munca artistului?”
–––––––
Ma intreb, oare cat IQ poate avea un barbat care gandeste si se exprima astfel? Din fericire, exista un procentaj, destul de mic ce-i drept, dar care va salveaza prestigiul si titulatura de barbat, caci daca n-ar exista ei, ati fi de toata jena.
Daca Paunescu, sau ori care alta vedeta a trait cu o femeie, asta nu inseamna c-a fost demna de el? Nu inseamna ca pe undeva si el, la randul lui s-a folosit de ea ptr. propriile placeri si nevoi? Oare cata nesimtire poate salaslui intr-o minte umana barbateasca ca in final, femeia sa fie catalogata ca a fi usoara? Usoara ptr. cine?
Si pana la urma, ce vor specimenele astea ca tine sa emita prin acest termen..”usor”? Cand voi folositi femeia ptr. ca acasa nu primiti ceea ce v-ar satura, sau o aveti de prea mult timp si v-ati cam saturat de ea si cautati ceva nou, sau pur si simplu, nefiind intr-o relatie cautati un one night stand, constiinta nu va spune ca nu sunteti cu absolut nimic mai „GREI” decat acea femeie „usoara” de care va folositi? Normal ca nu, ca deh, nu va permite IQ-ul.