Flight

Flight este un film de la care aveam asteptari ciudate. Pe de-o parte, era un film de Oscar, cu Denzel Wasgington in rol principal si Robert Zemeckis regizor; totusi, trailerul nu-mi dadea de inteles ca urmeaza ceva spectaculos, iar durata filmului, 2 ore si aproape 20 de minute ma facea sa privesc reticent acest film. Laudele de pe alte bloguri site-uri m-au facut totusi sa vad acest film, ce-i drept cu o relativa intarziere.

Rezultatul: nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul. Sincer, daca mai dura inca 1 ora nu as fi fost sub nicio forma deranjat. Nimic deranjant, nimic plictisitor. Totusi, nimic obositor. Nimic care sa te enerveze, nimic exagerat. Nu precizeaza ca ar fi vorba de o intamplare reala, insa filmul pare mai realist ca multe altele.

Personajul principal, Denzel Washington, este din punctul meu de vedere un „mi-se-rupist” perfect. El le stie pe toate, e stapan pe situatie, alege sa aiba vicii, tot tacamul. Dar un tip genial, unul care stie sa-si faca meseria, unul care si beat salveaza vieti. Legat de asta, am avut o contradictie cu un amic (sa ma lamureasca cei care au vazut filmul): din film eu am inteles ca el beat a reusit sa salveze vieti omenesti, ceea ce la simulari nu a reusit niciun pilot treaz; din asta nu s-ar intelege ca alcoolul si-a adus cumva contributia? Poate fi vazut si asa. E adevarat, defectiunile tehnice ale avionului puteau fi detectate, dar filmul (si nu e singurul) lasa de inteles ca alcoolul ar avea si niscaiva parti benefice.

Ideea filmului este aparent simpla: Whip Whitaker este initial vazut drept un erou pentru ca a reusit sa aterizeze in conditii aproape imposibile; ulterior ancheta scoate un adevar incomod: acesta consumase alcool si droguri inainte de zbor. Problemele acestuia cu alcoolul si drogurile erau vechi, din cauza lor acesta fiind divortat si izolat (termenul de „mi-se-rupist” mi se pare perfect pentru acest personaj). Consoarta lui avea si ea probleme cu drogurile, fiind un personaj contradictoriu: cand stapana pe situatie, cand moale; cand incompetenta si de-a dreptul stupida, cand lucida. Ea vedea in el propriile probleme. Nu conteaza cum se termina filmul (va dau un pont: nu este atat de previzibil pe cat v-ati astepta), importanta este senzatia lasat la finalul acestuia. O senzatie placuta: nu doar ca n-ati pierdut timpul vazandu-l, dar si ca ati invatat ceva. Vi-l recomand cu caldura, de preferat in cinematografe (inca mai ruleaza).

Este distribuit la noi de Ro Image 2000.

Salutari CINEFILE tuturor!

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !