Salutare din nou,
Va promiteam un articol cinefil, cu asta de fapt imi fac debutul. Iata-l ca vine. Ca de obicei, nu despre filme „De top”. Ma rog, o sa fie si d-alea, da mai rar.
Astazi voi scrie despre un film japonez. 13 asasini este numele sau. Aflasem dinainte ca e un remake, iar EU am o reticenta la remake-uri. Una mare de tot. Si ce am vazut mi-a confirmat temerile. Bine, problema mea a fost si ca am avut asteptari poate cam mari.
Ce m-a dezamagit? Pai:
1. Desi cica e o poveste japoneza, e cu „filosofie”, in fapt e doar aceeasi vesnica bataie cu sabii intre unul si mai multi, unde invinge invariabil ala singur. Ma rog, aici erau 13 contra cateva mii. Cica se bazeaza pe o poveste reala. Oare in realitate tot asa o fi fost?
2. Fazele ilogice din film sunt multe, nu le enumar. Eu am vazut doar ideea generala a filmului, care e de fapt aceeasi la majoritatea filmelor japoneze.
3. Cel mai gretos lucru mi s-a parut insa faptul ca filmul era in engleza. Incep sa urasc aceasta limba din suflet. Cum frate: tu scrii cu caractere japoneze, chiar si cand vrei sa transmiti ceva, si credits-urile sunt cu caracterele lor, dar personajele vorbesc IN ENGLEZA? Oare stiau samuraii si shogunul engleza si isi urau atat de mult limba? Pe bune, imperialismul asta cultural mi se pare gretos. Sper totusi ca originalul (din anii 50-60, cand o fi) e in japoneza.
4. Continuarea punctul 3: cand te enerveaza un dusman, fie de esti japonez, tot fuck-you ii zici. Pe bune, eu aflasem ca japoneza ar fi cea mai politicoasa limba. Stiam ca la japonezi ar fi nu stiu cate grade de politete. Pacat insa ca nu se pot bucura de ele cunoscatorii limbii japoneze(nu, nu-s printre ei). Eu cautasem un film sa nu fie american si ca sa nu le aud limba, si tot de unul englezit dau. Trist …
Acum inca o chestie, fara sa fie neaparat o critica (sau o lauda) a filmului: nu am inteles faza cu Harakiri-ul din cultura japoneza. Totusi, ce ma impresioneaza pe mine este faptul ca este lasat la alegerea persoanei acest lucru. In oricare alta cultura sinuciderea, sub orice forma, este impiedicata, este insotita de tipete, urlete. Daca auzi ca vrea sa se sinucida cineva cat de cat apropiat, te apuci, insrosesti telefonul, suni toti cunoscutii, suni politia. Consumi atata energie si atatia bani pentru simplul fapt ca unul nu mai vrea sa traiasca. La japonezi totul e mai simplu: X vrea sa moara pentru ca i se pare ca e mai onorant? Pai simplu: ia sabia, si-o baga-n piept si gata. Ceilalti nu-l jelesc, biserica nu-l ingroapa langa cimitir, toata lumea e fericita si mandra de decizia lui.
Repet, nu am inteles exact cum sta treaba. Dar strict din acest punct de vedere, al ideii de sinucidere, mi se pare ok . As dori sa ma informez mai mult in legatura cu ideea in sine, filosofica, de Harakiri. Iar in film fazele cu Harakiri, tocmai ca nu stiu exact ideea de baza, mi se par ilogice.
Altfel, pentru fanii genului, e un film bun. Poate am fost eu impresionat (prea) negativ de limba engleza auzita si d-aia l-am criticat. Oricum, eu zic ca puteti incerca. Fie el si in engleza, tot e altceva fata de inflatia de filme americane.
Salutari CINEFILE tuturor :)\