Film romanesc subtitrat. O luna in Thailanda.

UPDATE: Articolul trebuia sa apara inca din 28 noiembrie. Wp-ul NU L-A PROGRAMAT . Iarasi. IL pun acum, cu o mare intarziere. E insa inca actual 🙂

Ati vazut vreodata un film romanesc subtitrat? Daca nu, ati simtit vreodata nevoia? Eu am recunoscut public ca la Dupa Dealuri am simtit aceasta nevoie. Sambata am vazut insa pentru prima oara un film romanesc subtitrat. E adevarat, mai vazusem si altele, dar in categoria „neoficial”. De data asta era oficial, fiind vazut la Cinema (Union, cel de pe strada Ion Campineanu).

Filmul cu pricina este O luna in Thailanda. Parerile despre film sunt impartite. As putea spune ca e un film foarte slab si sa nu-l recomand. Multi probabil asa gandesc. Sau asa il vor aprecia. Eu voi zice doar ca e un film romanesc TIPIC. E specific noului val de filme. Daca va place Twilight ori Titanic nu aveti ce cauta la asta.

V-as intreba ce filme romanesti v-au placut in ultima perioada? Pentru ca dupa mine sunt 2 tipuri de filme romanesti:
– lente precum Aurora (el e ETALONUL, dar pot fi invocate si altele);
– zgomotoase si spumoase precum Filantropica si Ursul.

Celelalte filme graviteaza in jurul celor 2 „axe”. Unele sunt lente, dar nu ca Aurora. Altele sunt zgomotoase, dar nu atat de zgomotoase precum cele 2(de exemplu, Despre oameni si melci ori Minte-ma frumos).

O luna in Thailanda este un film lent. Sau este in acea categorie. Mult mai putin lent ca Aurora. Si mult mai scurt. Si fara tehnica aia de a filma non-stop un singur personaj.

Altfel, un film bun. Mai ales ca atat regizorul, cat si actorii, erau LA DEBUT. La primul lor LUNG-METRAJ! Luand si asta in calcul, dar si bugetul redus, putem vedea cu alti ochi filmul.

Pana sa va zic ceva DIN FILM, sa va zic exact cum a decurs vizionarea. Initial avusesem impresia ca e moca. Stiti voi, eu ala care voi muri bou ca vreau chestii moca, ma dusesem chitit sa vad un film gratis. Bine, eu oricum sunt fan al filmelor romanesti si l-as fi vazut. Dar orisicum. Insa intarzii din 2 motive:
– adormisem vreo 20 de minute;
– trebuia sa scriu articolul despre Gaudeamus.
Asa ca desi ma intalneam cu persoane de sex feminin, eu, masculul, am fost cel intarziat. Si aflu ca … e pe bani intrarea.

Sun eu pe amica cu pricina, ea vine cu biletul si intram. E adevarat, putea sa ia doar 2 bilete, pentru ca pe mine nu m-a mai verificat nimeni. Dar deh, m-am simtit bine ca am fost corect. Si ca dat 10 lei cinematografiei romane.

O alta chestie foarte misto a fost discutia de dupa. Unora li se pare inutila, insa pe mine m-a facut sa vad cu alti ochi filmul. Unele detalii, unele interpretari. Si parca e mai bine cand auzi si opinia producatorilor. Altfel, dupa film poti sa lecturezi zeci de recenzii de pe site-uri ori bloguri. Cand sunt acolo, actorii si producatorii, parca e altceva. Cateva idei:
– Titlul a fost pus intentionat asa. O luna in Thailanda se petrece 100% in Bucuresti, dar titlul e intentionat asa. Au fost si alte titluri, unele mie-mi placeau mai mult. Ca de exemplu 365 de revelioane. Legat de titluri, recunosc ca romanii dau titluri foarte necomerciale filmelor. In loc de DUPA DEALURI as fi pus EXORCIZAREA ori ceva mai pompos. Care sigur ar fi atras mai mult. Valabil la multe alte filme.
– Subtitrarea a fost iarasi laudata. Si Paul Negoescu a recunoscut ca unele filme necesita asta. Inclusiv acelasi Dupa Dealuri. Si da, noi romanii suntem obisnuiti cu filmele americane, din acest motiv suntem obisnuiti sa vedem mai mult decat sa auzim.
– Muzica a fost aleasa si in functie de criterii comerciale. X a costat atat, Y atat, dar Z nu a putut fi cumparata. Si tot asa. Si tot legat de muzica, o observatie facuta de mine: cum de in taxiurile din Bucuresti nu se auzeau manele. Regizorul a raspuns: aia erau taximetristi culti; taximetristii manelisti nu lucreaza de revelion. Revelionul asta voi testa, iar daca gasesc vreunul manelist promit sa-l sun pe regizor sa-l contrazic!
– Am ceva cu scurt-metrajele. Mi se par destul de ciudate. Uneori iti trebuie ceva timp sa intri in atmosfera filmului. Scurtmetrajele se termina prea repeede. Macar la seriale stii ca se va continua. Chiar daca episoadele nu au legatura intre ele, macar te revezi cu personajele. Iar acesti producatori si actori se ocupa cu scurt-metrajele. In principal asta fac. Oare de ce?
– Una din actrite e la teatrul Odeon. Poate ar trebui sa ma duc mai des pe la teatru, in film joaca foarte bine. Si e si draguta. Avea numele Adina in film, i-am uitat numele real.
– Filmul este ciclic, incepe cu o scena de sex (mai explicit aratata, dar nu atat de explicit precum in multe alte filme romanesti) si se termina la fel. E adevarat, partenera era diferita.
– Faza cu re-cucerirea Nadiei mi se pare fortata. Oricat de naiva si de indragostita ar fi fost ea, sa cada atat de usor in plasa mi se pare stupid. Inclusiv actrita a zis ca n-ar face niciodata asa. Oare filmul pe cine dorea sa scoata in fata? Ca am dubii ca exista multe „Nadii” prin Romania.
– O sala nu atat de plina de oameni precum ma asteptam, dar toti erau cunoscatori. Doua persoane de la actorie, care merg des si la teatru, alte cateva cunoscatoare. Intrebarile erau la fel de relevante. O reala placere si sa le asculti, chiar si daca nu doreai sa intervii. Desi la un moment dat o doamna parca exagerase nitel. Chiar si moderatorul a zis, finut: SA TRECEM MAI DEPARTE. Mie insa nu mi-a parut rau ca acea doamna intervenea, intrebarile ei erau corecte. Ca si observatiile. Mai putin cea cu filmele ce trebuie revazute. Eu am putine filme pe care as vrea sa le revad. Raman la parerea ca un film revazut e de multe ori o ciorba reincalzita. A, daca trece un timp, da. Mai ales daca e vorba de serii si daca apare un film nou din serie, da, e bine sa ai pe cele vechi proaspete in memorie. Altfel, e o pierdere totala de vreme.

Of doamne, iar facui o mie de cuvinte. Doamne, atat de lungi sunt articolele mele?!

Salutari CINEFILE tuturor!

ps: Repet invitatia mea: daca nici noi romanii nu ne apreciem cinematografia, cine altcineva sa ne-o aprecieze? Hai si pe la filme romanesti, si hai la cinema.Cinematografia romaneasca are nevoie mai mult ca altele de banii nostri, atat de putini cati sunt.