Festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris din anul 2024 a fost din start gandita gresit. Cu asta trebuie inceputa ORICE discutie despre ea. O festivitate de deschidere nu trebuie sa fie grandioasa, nu trebuie sa fie magnifica, pentru ca ea trebuie doar sa DESCHIDA ceva.
Stiti celebrul sfat vestimentar dat pentru orice nunta? „Te imbraci cum vrei, numai nu eclipsa mireasa!”
Eu nu am fost prezent la nicio olimpiada (in public zic), dar am fost prezent la multe evenimente, multe festivaluri. In majoritatea cazurilor, am evitat (daca s-a putut!) festivitatea de deschidere. La fel si pe cea de inchidere. La fel procedam si cand eram elev si student: evitam sa merg in prima zi sau daca o faceam aveam unicul scop de a-mi afla orarul.
Totusi, atunci cand am participat, am apreciat daca aceasta a fost foarte scurta. Sa ne intelegem: la un festival de film ori de teatru, festivitatea de deschidere are loc INAINTEA proiectiei unui film ori inaintea unui spectacol. Nu zice nimeni ca filmul ori spectacolul trebuie sa fie proaste, chiar e indicat sa fie cele mai bune din festival, insa festivitatea inseamna cateva cuvinte de bun-venit rostite de organizatori. Plus politicieni, ca nu se poate fara ei.
Ca sa intelegeti mai bine, un festival de film este deschis de un film, un festival de teatru este deschis de un spectacol de teatru. Care film ori spectacol de teatru este PRECEDAT de ceva discursuri. Nimic memorabil, niciodata nu am tinut minte discursurile de dinainte.
Ca sa ajung in lumea sportului, la campionatele mondiale ori europene de fotbal, festivitatea de deschidere respectiv festivitatea de inchidere au loc inaintea primului respectiv a ultimului meci de la acel campionat. Este un mic concert, este un spectacol vizual, insa totul foarte scurt, foarte rapid, ceva sa nu plictiseasca publicul spectator.
Care public, foarte important, vine pentru meci, nu pentru mare show.
Festivitatea de deschidere de la Olimpiada este ceva aparte. Nu este vorba despre un singur sport, ci despre … TOATE sporturile. Ma rog, aproape toate, nu intru in aceasta discutie. Drept urmare, festivitatea de deschidere nu contine niciun sport, nu este o intrecere sportiva, ci un eveniment in sine. Ceea ce, daca ma intrebati pe mine, este din start gresit. Este de fapt PRIMA greseala, cea de la care au pornit toate celelalte.
Urmatoarea greseala este sa incredinteze festivitatea de deschidere unui REGIZOR DE TEATRU. Si mai ales SA-I DEA MANA LIBERA!
Daca stati un pic sa va ganditi, ceea ce a rezultat este ceva firesc, ceva normal. Ceva ce ar fi facut 99% dintre regizorii de teatru.
Ce ar face un regizor de teatru atunci cand i se da sa faca un spectacol care va avea SUTE DE MILIOANE DE PRIVITORI? Pai in mod cert VA VREA SA IASA IN EVIDENTA! Sa se afirme! Sa devina MEMORABIL!
Fix din acest motiv 99% dintre oamenii care lucreaza in teatru, actori, regizori, scenografi, lauda festivitatea de deschidere. Toti acestia AU EMPATIZAT cu regizorul francez, se bucura de realizarea lui.
Unde a gresit acel regizor? De ce festivitatea de deschidere a JO de la Paris 2024 a fost gresita? Pai raspunsul e simplu: pentru ca aceasta festivitate NU a fost gandita pentru publicul larg. Da. Nu radeti, ca fix asa este.
Sunt multi regizori de teatru, de la noi si de peste tot, care nu mai traiesc in lumea reala, care traiesc intr-o bula a lor, una de oameni destepti, culti, descuiati la cap, oameni care cauta simboluri, care INTELEG subtilitati. Cand te duci la teatru, cauti peste tot simbolistica, iti pui intrebari. Esti oricum obisnuit cu asa ceva, este ceva firesc, ceva la care te astepti.
Regizorii gandesc spectacolele lor de teatru pentru astfel de public. Asa ca atunci cand DIN GRESEALA la teatru mai ajunge si cate un ratacit care nu e obisnuit cu asa ceva, regizorii stramba din nas. „Nu era spectacolul pentru el” – iata refrenul preferat al regizorilor snobi.
Cand insa regizezi un spectacol pentru sute de milioane de privitori, ideea de baza nu ar trebui sa fie sa arati cat de destept si de profund esti tu. Ar trebui SA TE ASTEPTI ca majoritatea NU este formata din iubitori de teatru, ar trebui sa STII ca oamenii vor sa vada niste sportivi defiland cu steagul lor.
Fie omul a stiut dar nu l-a interesat, fie mintea lui chiar crede ca majoritatea e formata din oameni destepti ca el. In ambele cazuri A GRESIT.
Daca as fi vazut ACELASI SHOW intr-o sala de teatru probabil as fi fost impresionat. As fi savurat spectacolul. Nu as fi aplaudat jignirile evidente aduse crestinismului, dar le-as fi putut ignora. As fi cautat simbolurile ascunse, poate m-as fi gandit la Assassin’s Creed. La final, punand in balanta, probabil as fi gasit mai multe plusuri decat minusuri. Eu pot aprecia un spectacol chiar daca am alta parere decat cea care reiese din acesta.
Insa acest show NU AVEA CE SA CAUTE la festivitatea de deschidere a Olimpiadei. Nu e vina regizorului, ci e vina celor care i-au lasat mana libera. Este vina celor care inteleg gresit ideea de LIBERTATE DE EXPRIMARE!
Nu, festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice nu este un atelier de creatie pentru regizorii de teatru din toata lumea. Nu ar trebui sa fie nici macar un show. Este ceva ce ar trebui sa ANUNTE o intrecere sportiva pluri-disciplinara. Atat si nimic mai mult.
Tare mi-e teama ca festivitatea de deschidere a Olimpiadei de la Paris deschide o cutie a Pandorei. Daca gazdele sunt cele care decid cum trebuie sa fie festivitate, atunci sa ne asteptam la ce-i mai rau. Credeti ca doar tarile democratice organizeaza evenimente de genul? Sa va reamintesc ca Beijingul este SINGURUL oras care a gazduit atat Olimpiada de vara, cat si pe cea de iarna? Sau vreti sa va spun ca mondialul de fotbal din 2018, de acum 6 ani (nu mai mult), a fost organizat in Rusia lui Putin? Tot acolo, dar la Soci, a avut loc si o olimpiada de iarna!
Cand show-ul corespunde ideologic filosofiei tale de viata, atunci e in regula, e creativ, e indraznet. Dar cum va fi oare cand show-ul va fi organizat si gandit de CEILALTI? Cum vi s-ar parea un spectacol care sa repudieze avortul? Dar unul care sa elogieze crestinismul, unul plin de cruci si de icoane? Vi s-ar parea gresite? Absurde?
Nu discut partea ESTETICA de la festivitatea de deschidere a Olimpiadei de la Paris. Ce este astazi frumos a fost in trecut kitsch. Ceea ce inseamna ca ceea ce este astazi kitsch ar putea deveni arta. Chiar asa: stiati ca Cina cea de Taina a lui Leonardo da Vinci a fost considerata initial kitsch? Ma rog, nu ca ar putea cineva sa defineasca in mod 100% corect kitsch-ul. Nu ca nu ar fi incercat.
Pentru mine, problema nu este de estetica, ci de OPORTUNITATE. Oricat de libertin vestimentar m-as da, nu as merge niciodata in pantaloni scurti la o nunta ori la o intalnire politica. Ori sa ma afisez in asa ceva in vazul lumii. Chiar si daca acel vaz al lumii ar insemna sa fiu in tribunele unui stadion.
Care este diferenta dintre Dumnezeu si un regizor de teatru?
Dumnezeu nu se crede regizor de teatru!
Da, fix asa a parut festivitatea de deschidere: un tip in pantaloni scurti si in maieu care a aparut la o intalnire oficiala. Maieul de firma, pantalonii scurti costa cat toata garderoba mea, era asortat vestimentar, pantofii sport se potriveau cu cele de mai sus. Dar nu acolo. Nu in vazul a sute de milioane de oameni. Si nu, libertatea artistica de exprimare nu scuza, ci chiar acuza. Nu poti face ce te taie capul la un asa eveniment. Daca esti regizor de teatru si ai alta impresie, inseamna ca ti se potriveste bancul de deasupra paragrafului. Banc pe care multi regizori il repudiaza, dar pe care il confirma majoritatea celorlalti oameni din teatru. Pe care-l confirma inclusiv festivitatea de deschidere a JO de la Paris 2024!
Ca sa inchei, festivitatea de deschidere a Olimpiadei din 2024 a avut un mare defect: a acaparat prim-planul. Olimpiada nu este de teatru ori de show, ci este una care reuneste mai multe intreceri sportive. Inclusiv fotbalul este invitat, chiar daca cu jumatate de gura, la aceasta mare intrecere sportiva. Sportiva, nu teatrala, da?
ps: Festivitatea de deschidere a Olimpiadei este reprezentativa pentru Franta, este reprezentativa pentru Paris, este reprezentativa pentru CIO sau este pur si simplu viziunea unui regizor de teatru mult dornic de a iesi in evidenta? Raspunsul la aceasta intrebare mi se pare esential!