ps: Doua corecturi am de facut:
– spectacolul de aseara A FOST in direct;
– exista mai multe locatii, nu doar ateneu; Ateneu, Opera, Opereta, Sala Palatului si spectacole in aer liber din piata G Enescu; ce am vazut aseara a fost de la Opera. Mea culpa.
Toata lumea a auzit de festivalul George Enescu. Atat de mult interes a starnit incat biletele s-au vandut aproape imediat (cineva-mi zisese ca aparuse un zvon cum ca deja s-ar fi vandut biletele pentru anul viitor; informatia nu am gasit-o oficial). Si, bineinteles, interesul a generat bisnita cu bilete, adica acea chestie pe care o urasc eu din tot sufletul. O mica mentiune: festivalul George Enescu are loc la Ateneu. Este important de precizat acest lucru.
Stiind acest interes crescut pentru festival, Grand Cinema Digiplex din Mall Baneasa a hotarat sa transmita live o parte din festival (nu stiu exact cat anume). Ideea mi se pare buna si nu e noua, ei au mai transmis spectacole de opera ori de muzica clasica.
Aseara a fost insa prima oara cand am mers la asa ceva. E adevarat, spectacolul vazut nu a fost in direct, insa de ce ar fi atat de importanta transmisiunea live? In fond nu este meci de fotbal unde daca ai aflat rezultatul ai pierdut tot farmecul. Spectacolul a fost unul de balet, intitulat Vortice Dance Company. Acesta a fost urmat de filmul documentar Why competitions, un documentar foarte bun, care m-a uns pe suflet (link IMDB). Ideile din documentar se aplica si in lumea bloggerilor al dracului de bine (iar eu am tot exprimat acele puncte de vedere). Pe scurt:
– Competitiile sunt pentru cai, nu pentru muzica (Bela Bartok). La cai e simplu: care a ajuns primul a castigat. La muzica e foarte greu. Intrebare personala: la blogging o fi mai usor?
– Cum putem nota o piesa, o partitura? Toate ne-au impresionat intr-un fel sau altul. Intrebare personala: filmele cum le putem nota?
– Juriul e prea divers, are gusturi prea diferite, din acest motiv vor castiga mediocrii. Fix ce ziceam eu despre concursurile blogosferice unde din cauza ca sunt mai multi membri ai juriului premiantii vor fi tot timpul „robotii care vor respecta intocmai cerintele, care insa nu vor aduce nimic nou”. Uau, muzica este precum bloggingul.
Acum sa va dau 3 link-uri: despre metodele de jurizare in concursuri (am evitat sa spun direct, insa asta este adevarul: un juriu format din mai multi oameni determina MEDIOCRII sa castige) am scris AICI si AICI, iar despre notele acordate filmelor am scris la Ioana (un articol care a starnit valva). Legat de concursurile blogosferice, eu am propus o solutie simpla: ASUMAREA! Bloggerul organizator alege un castigator, iar sponsorul altul. Si fiecare isi asuma castigatorul. O fi asa greu?
Sa va mai zic ceva legat de spectacolul de aseara (pe scurt, ca iar m-am lungit):
– Eu am mers datorita prietenilor TVR, carora le multumesc. Insa am fost dezamagit sa vad sala atat de goala. Si nu inteleg de ce: oare opera se poate vedea DOAR la Ateneu? Oare ideea de mall este total contrara ideii de opera? Fanii aceia care n-au prins bilete la festivalul George Enescu refuza din start varianta cinematografului? Intreb serios.
– A fost oarecum neobisnuit (pentru mine) sa ma uit la un spectacol de balet in acest mod. Intr-un spectacol live te poti concentra pe o singura balerina, acolo camera se schimba succesiv, uneori prea des. Nu sunt eu obisnuit cu asa ceva.
– Oamenii mancau popcorn. La balet. Trist.
Ma tenta sa ma duc sa bag pe gat punga de popcorn cuiva. Tintisem 2 fete care erau fix in spatele meu. Probabil m-as fi simtit mult mai bine dupa.
– Unii au plecat dupa spectacol, pana sa inceapa filmul (documentarul). La documentar ramasesem foarte putini.
– Aplaud ideea in sine de balet si film la mall. Prin astfel de „transmisiuni” am putea vedea spectacole din toata lumea: teatru din Anglia, Italia, Franta ori SUA (ok, subtitrat), opere de peste tot, balet la fel (din Moscova de exemplu). Sunt eu prea entuziasmat de idee?
Cam atat despre balet si film la mall. Programul complet il aveti AICI. Salutari CINEFILE tuturor!