Festivalul filmului european. Acasa la tata.
Saptamana care vine incepe Festivalul Filmului European. Cu el, practic, se incheie maratonul festivalurilor cinematografice de primavara din Capitala. Urmeaza, pentru cinefilii adevarati, TIFF-ul, dar despre acela intr-un alt articol.
Vreau sa va povestesc acum despre cum merg eu la festivaluri si ce anume tintesc.
Asadar, fie ca vorbim de TIFF, de DaKino ori de B-IFF, eu ma duc INTAI SI INTAI la filmele romanesti. Scurtmetrajele sunt tinta predilecta (si-mi doresc ca scurtmetrajele romanesti sa fie puse intr-un calup distinct, ca la TIFF), pentru ca pe ele nu pot sa le mai vad, acestea neintrand in circuitul normal al cinematografelor.
De ce imi place mie sa merg la filme romanesti? Pe langa faptul ca sunt fan al lor, acestea mai au o calitate la festivaluri: proiectiile sunt urmate de discutii cu regizorul, actorii si echipa de productie. Imi plac la nebunie, nu doar ca imi clarifica anumite lucruri din film, dar ma fac sa-l descopar mai bine pe regizor. Cristi Puiu si Corneliu Porumboiu sunt, in viata reala, exact cum sunt filmele lor. Cristina Iacob la fel. Nu va zic exact CUM, va sfatuiesc doar sa le vedeti filmele si sa incercati sa ajungeti la o astfel de proiectie. Imi veti da dreptate.
Dintre filmele care vor rula la acest festival, mi-a atras atentia unul: Acasa la tata. Numele imi era cunoscut, asa ca am sapat mai adanc. Da, memoria nu ma tradeaza: este titlul unui spectacol de teatru vazut nu demult in Bucuresti. Se joaca la Teatrul de Comedie. Sa va zic, acum, de ce astept cu nerabdare sa vad acest film:
1. Intai si intai, imi plac foarte mult asa numitele piese-filme. Uneori transformi filmul intr-un spectacol de teatru, alteori transformi un spectacol in film. Sunt curios ce aduce nou filmul, poate personaje noi, poate vine cu ceva nou la capitolul muzica ori poate vine cu ceva nou din punctul de vedere al peisajelor. Habar n-am.
2. Acum ceva timp, o amica actrita ma sfatuise sa il urmaresc pe Mimi Branescu. A scris o gramada de spectacole, printre ele fiind si acesta. Sa vedem cum este si un FILM scris de acest scenarist.
3. Distributia este COMPLET schimbata. Daca voi fi prezent voi pune fix aceasta intrebare: de ce nu s-a mers pe aceeasi distributie de la teatru? In cazul filmului Poker, distributia a fost aceeasi, cu o singura exceptie: Horatiu Malaele in locul lui George Mihaita. Totusi, prezenta celorlalte personaje (cele principale zic) facea, intr-un fel, legatura cu spectacolul de teatru. Sunt curios, deci, CUM a iesit filmul cu aceasta distributie complet schimbata (care, ALTFEL, arata superb cu Andi Vasluianu si Florin Zamfirescu, ca sa dau doar 2 nume).
Festivalul filmului European incepe pe 7 mai la Bucuresti si se incheie pe 31 mai la Hunedoara (Da, ati citit bine: are loc in mai multe orase). Vedeti exact orasele in poza de mai jos:
Mai multe detalii despre Festivalul filmului European gasiti pe site-ul lor oficial si pe pagina lor de facebook. Daca mai vreti alte detalii puteti intreba in casuta de comentarii. Ne vedem la cateva proiectii de la Bucuresti 🙂 Salutari EUROPENE tuturor! 🙂
Mi-a placut scurt/4
Romanii fac scurtmetraje bune 🙂
Emile, esti printre putinii cinefili pe care ii citesc. Ceea ce te recomanda este exact numele – cinEMIL! Ideea e alta, imi place la nebunie pasiunea ta pentru tetru si film si iti citesc de fiecare data articolele cu placere. Abia astept sa scrii despre „Acasa la Tata” si despre acele festivaluri. Sa stii ca uneori te invidiez, ce viata ai dom’le! :))
Cinemil – placerea de a fi cinefil! 🙂
Ma bucur ca mi-ai amintit de festival. Cu siguranta voi merge si eu la Craiova si voi urmari filmele prezentate dar axandu-ma mai mult pe cele romanesti 😀
Apai sa mergi. Si sa-ti amintesti de mine, ca datorita mie aflasi de festival 🙂
Mă bucur că-i și aici, aproape, festivalul, la Craiova. Poate dau o fugă, când am timp :)). Asta așa, ca să nu crezi că doar tu beneficiezi de anumite chestii acolo la tine la capitală.
Nici nu mi-as dori. Dimpotriva: incep sa-mi doresc festivaluri prin provincie, ca asa mai vad si io orasele tarii. Asa am vazut Clujul, asa am vazut Timisoara….
E grozav că filmele românești recapătă curiozitate publicului, că ies de sub reticența care le-a caracterizat în ultima vreme. Și ce păcat că festivalul ajunge în doar câteva orașe.
Cum ar zice un clasic in viata: ghinion!
românii fac, uneori, scurtmetraje geniale. strecoară în replicile alea mai multă pasiune și expresivitate decât orice european americanizat!