Farmecul unui moment sta in unicitatea lui

 

Deseori mi s-a reprosat ca dau peste cap diversele sondaje ori teste psihologice. In majoritatea cazurilor sunt exceptia, sunt cel care, cumva, reuseste sa fie diferit. Statistica, cea pe care am urat-o eu prin facultate, scapa repede de mine: ma pune la abateri (cazuri aberante) si ma ignora.

Sa va dau un exemplu: toata lumea are o culoare preferata. E drept, desi personal nu-s de acord, in statistici apar si non-culorile alb, negru si gri. Eu nu stiu, insa, ce culoare sa pun. Mie-mi plac hainele multi-colore, iar culorile sa fie aprinse. Port roz nu ca-s fan roz, ci pentru ca putini barbati poarta roz. La fel a fost si cu mov-ul. Acum port des albastru, ceasul si ochelarii imi sunt de aceasta culoare, acest lucru neinsemnand ca albastru este culoarea mea preferata.

Acum provocarea este alta si vine de la Danone Cremosso: sa gasesc un moment, in care sunt doar eu cu eu, pe care mi l-as dori repetat la nesfarsit. Daca va spun ca, pentru mine, acest moment nu exista ma credeti? Haideti sa va explic.

Intai si intai, asa cum am spus de fiecare data, tin minte chestiile facute PRIMA data, cum, de altfel, ma atasez de PRIMUL obiect dintr-o serie. De exemplu, pot descrie pana la cel mai mic amanunt PRIMUL meu telefon. Cumva, daca Motorola ar mai fabrica ACEL telefon, l-as vrea, macar ca telefon de rezerva.

Partea interesanta este, insa, alta: valorizez PRIMUL meu telefon prin prisma experientei mele ulterioare. Ulterior am inceput sa apreciez telefoanele, le inteleg utilitatea, din acest motiv ACUM imi amintesc de primul telefon. Daca as repeta la nesfarsit PRIMA zi cu un telefon mobil, acea zi, in sine, nu ar mai avea niciun farmec.

As putea da multe exemple in acest sens. As putea spune ce misto a fost in Antalya, ca as merge oricand acolo. Da, as merge, cu 2 amendamente: NU m-as muta definitiv acolo (e tipul de loc unde te simti misto ca turist, dar nu ai locui acolo) si NU as vrea sa repet PRIMA mea zi acolo. Repet, e fix ca-n cazul telefonului: prima ZI acolo este valorizata prin prisma experientelor mele ulterioare.

Pot da exemplul mancarii preferate. Cunosc cazuri de persoane care sustineau ca ar manca pizza oriunde si oricand. Dupa ce au mancat 5 pizza intr-o saptamana au decretat: gata, m-am saturat de pizza. Pana si de icre negre ti se apleaca, oricat de bune ar fi ele.

Prima mea zi de scoala, prima mea zi de liceu, prima mea zi de facultate … experiente misto, nu stiu daca WOW, dar experiente misto. Sa le retraiesc? Nu chiar, ele au farmecul lor cand iti amintesti de ele. La fel si finalul acestora, cu evenimentele de rigoare (balurile de absolvire).

Filme bune pe care le-as revedea? Am o gramada, farmecul lor a fost prima oara, atunci cand am ramas cu gura cascata in fata ecranului, fie el ecran de cinema ori de televizor. Totusi, n-as putea zice in veci ca as vrea sa repet prima mea experienta cu ele.

As putea sa mai evoc cateva experiente: primii mei bani castigati (cheltuiti dupa numai cateva ore), primul meu articol de pe blog, primul meu articol PE BANI scris pe blog, primul meu articol pe domeniu… Toate au farmecul lor, le tin minte, insa ele sunt atat de valoroase pentru ca au fost urmate de altele. Daca mi-as fi facut un blog pe care as fi scris UN SINGUR articol, acel moment in care l-am scris NU ar mai fi insemnat nimic. Sa repet momentul? De ce as face-o? Zi de zi scriu articole, zi de zi imi propun sa ajung mai bun, zi de zi scriu alte articole. Da, imi amintesc de PRIMUL, dar dupa el au urmat cateva mii.

Dragii mei, eu zic sa nu faceti ca mine. Nu dati peste cap sondajele si testele psihologice. Asadar, va invit sa va inscrieti momentul vostru in formularul Danone, formular pe care-l gasiti aici (din motive tehnice nu pot pune formularul aici).

Da, farmecul unui moment sta in unicitatea lui si serios ca n-am ce moment sa evoc aici. Mai ales ca-i vorba de momente in care eram singur, deci exclus sa pun pe cele „de grup”. Sunt curios, insa, care-i momentul vostru. Si sa stiti ca citesc cu interes momentele altora. Mi se pare fascinant sa descoperi placerile altora, sa vezi de ce anume se bucura semenii tai.

Acum sa va zic doua cuvinte si despre Danone Cremosso, ca si el are o poveste pentru mine. Mi se pare momentul si locul oportun sa v-o spun. Asadar, am descoperit iaurtul Cremosso (cel clasic) cand eram in clasa a XI-a, insa nu acasa, ci pe patul de spital. Ma operasem de apendicita si nu prea aveam multe optiuni in privinta mancarii. Iaurtul normal nu-mi suradea, asa ca am gasit acest iaurt, cremosso, drept cel mai potrivit. Mi s-a parut din start mai bun decat smantana. Iaurturi cu fructe consumam (si inca consum, e foarte bun dimineata), deci ele nu erau nici macar atunci o noutate. O noutate a fost atunci cand a aparut Cremosso cu fructe, un iaurt care a iesit din start in evidenta (cumva e diferit, nu stiu exact prin ce, dar il recunosc imediat). Acum, insa, aflu c-au aparut variantele cu citrice. Daca nu stiti de ce sunt fan citrice, fa invit sa cititi cuvantul LIME invers (de la dreapta la stanga). E drept, nu exista (inca) Danone Cremosso cu LIME, insa accept si varianta cu lamaie.

Raman la parerea ca farmecul unui moment sta in unicitatea lui, insa o astept si p-a voastra. Inscrieti-va in formularul Danone, inscrieti-va si la concursul de pe Blogal (daca sunteti bloggeri) si castigati premii! 🙂 Salutari BLOGOSFERICE tuturor!