Fan Magenta si confiscarea unei culori

Fan Magenta si confiscarea unei culori

 

 

Tot facebook-ul vuieste: Fan Magenta in sus, #FanMagenta in jos. Sa va spun care este problema MEA cu aceasta campanie.

Problema mea este simpla: spiritul de turma. Cei de la Cosmote-Telekom au gandit-o bine. Or fi ei nemti, dar au facut studii de piata pe la noi si au constatat ca este plin de hipsteri cu spirit de turma. Le dai un piscot bloggerilor, un concert cu Inna si Antonia „pentru toata lumea”, impodobesti orasul in culoarea ta (apropo, Primaria Capitalei o fi primit ceva pentru tona de briz-briz-uri roz care au impanzit centrul orasului?), faci un hashtag (fara el esti degeaba) si gata.

Dintre cei care vor face reclama noului brand, exista 4 mari categorii (nu stiu procentele, presupun prin absurd c-ar fi procente egale). Asadar:
1. Cei care se identifica cu brandul, care fac reclama in mod constient.
2. Cei care se imbraca in Magenta doar pentru ca e la moda. Ei nu ar vrea sa faca reclama nimanui, nu folosesc Cosmote, sau daca o fac, o fac ca e mai ieftin si nu din alt motiv. Totusi, trebuie sa fie precum turma. Altfel nu se simt bine.
3. Cei care fac reclama Telekom-ului pentru ca n-au de ales. Isi asuma reclama, desi nu-s la punctul 2. Motivele ar fi:
– Nu au alte haine (ori au prea putine) si trebuie sa le imbrace si pe cele apropiate acestei culori.
– Le place culoarea, ii reprezinta, insa o purtau dinainte sa devina la moda. Isi asuma faptul ca fac reclama brandului.
4. Cei care traiesc pe alta lume, care habar n-au ce inseamna #FanMagent, nu exista pentru ei un Fan Magenta, ei se imbraca dupa cu totul alte criterii.

Pe mine ma enerveaza cei din categoria a II-a. Ma enerveaza spiritul de turma. SI cel mai mult ma enerveaza cand imi amintesc cum aceleasi persoane, acum luni ori ani de zile, imi reprosau ca ma imbrac prea colorat. De ce port roz ca barbat, de ce prefer culorile tari si, mai ales, de ce stiu nuantele de culori? Fix ei se considera acum Fan Magenta. Ok, CUVANTUL Magenta il stie oricine are ori a avut imprimanta color si si-a incarcat singur cartusul.

Mie-mi place rozul, indiferent de NUANTA. Mie-mi place sa port roz, ma reprezinta rozul si l-am purtat dintotdeauna. L-am purtat, de exemplu, la gala Spring SuperBlog din 2014:

Am purtat la Animest 2013, cand ma asortam perfect cu panoul:

Am purtat roz la campania Danone de la Zimnicea:

Am purtat roz la Zilele Biz, in 2012:

Aici sunt in poza alaturi de frumoasa Luiza Daneliuc.

Dupa isprava din 2012 primisesem si tona de reprosuri. Cica ar trebui interzise camasile roz-bombon pentru barbati. Pe cat facem pariu ca individa a fost in strada si este „Fan Magenta„? 🙂

Ce se intampla acum cu rozul s-a intamplat cu movul in 2009. Pe scurt: pe la sfarsitul lui 2008 imi cumparasem o camasa mov si incepuse sa-mi placa. Eram singurul p-atunci. In 2009 a venit Flacara Violet si toata turma a inceput sa poarte mov. Ajunsese sa-mi fie rusine sa port culoarea asta. Despre relatia mea cu movul am scris, insa, la Andreea Vraja.

Acum vine partea finala: ce sa fac? Mie-mi place rozul, ma reprezinta si devenise un fel de brand personal. Imbracandu-l acum se intampla insa doua lucruri naspa: fac reclama unui brand care nu merita si, mai grav, sunt cu turma. Pe de alta parte, excluzand constant culori, din fel si fel de motive, ajung la concluzia ca nu mai trebuie sa imbrac nimic. Pe scurt:
– Daca ma imbrac in portocaliu, is ori cu Basescu, ori fac reclama companiei Orange. Nasol.
– Daca imbrac combinatiile alb cu rosu, rosu cu albastru ori alb cu visiniu pot lua bataie prin orasul asta. Legat de asta, acum vreo 2 ani imi venise mie nebunia camasilor cu guler alb. Vazusem 2, una visinie si una rosie, pe care am refuzat sa le iau tocmai din motive fotbalistice.
– Rosu, alb si verde e Ungaria. E clar ca nu trebuie sa port asa ceva.
– Negru e de doliu (oricat as uri conformismul, mie fix starea de doliu mi-o da aceasta culoare; e drept, cand o vad pe anumite persoane oarecum ma bucur: mintea mea bolnava ma face sa cred ca, imbracandu-se constant astfel ele intr-un fel, isi grabesc moartea, o cheama mai repede pe la ele).
– Albul e culoarea miresei.
– Alb cu negru e o combinatie de chelneri.
– Maro e culoarea cacatului.

Pe de-o parte, ar trebui sa ignor toti dobitocii conformisti din jurul meu si sa ma imbrac dupa propriile standarde si dupa propria judecata. Ar trebui sa port culorile care ma reprezinta si care-mi plac. Pe de alta parte, rozul ma reprezenta si prin prisma faptului ca eram printre putinii barbati care o purtau. Spiritul de turma NU m-a reprezentat niciodata, la imbracaminte cu atat mai mult. Grea alegere.

Altfel, nemtii de la compania respectiva au facut un lucru util lor: au confiscat o culoare. Bravo lor si echipei lor de marketing. Tind sa cred ca strategia a fost gandita de specialisti d-afara si nu de pitipoance absolvente de FJSC.

Esti Fan Magenta si ai citit aceasta postare? Foarte bine! Injura-ma, dar da-o mai departe, sa ma injure si ceilalti din turma ta. Nu esti Fan Magenta, urasti sintagma, si ai citit aceasta postare? SI mai bine! Da-i share sa vada si altii.

Celor care se declara Fan Magenta le mai adresez o intrebare: ce nuanta este tricoul de mai jos?

Si, bineinteles, sa ne spuna daca este sau nu aceeasi nuanta cu camasa de mai sus (e aceeasi, dar sunt diferit luminate pozele). Hai, ca va dati cunoscatori in culori. Salutari PLINE DE CULOARE tuturor!

ps1: Majoritatea hipsterilor ce-si zic Fan Magenta participara si la #ColourRun, alta hipstereala sinistra plina de culoare. Fratilor, oricat v-ati colora, n-o sa ajungeti niciodata la fel de colorat ca mine:

Cand port asa ceva is lipsit de gusturi, cocalar si exhibitionist 🙂 Ei le au cu gustul in materie de culori si imbraca doar ce trebuie. Logic.

Si pentru ca tot ma enervarati, va mai arat una:

ps2: Articolul Fan Magenta si confiscarea unei culori NU este platit de nicio alta companie concurenta. Singura chestie care l-a generat este ura din sufletul meu.