EU sunt EU

Diversele seminarii de dezvoltare personala contin sintagma FII TU INSUTI. Sintagma am mai intalnit-o intr-un ghid de agatat (mi-l daduse cineva si ma amuzam teribil pe seama lui), dar si in diversele articole despre “succesul in blogosfera”. Tot legat de asta, ca sa fie introducerea gata, un amic imi zicea saptamanile trecute, inainte de blog-meet : sper ca oamenii sa nu se dea ceea ce nu sunt. Ceea ce, intr-un final, se traduce la fel.

Articolul asta a fost generat de 2 discutii cu o amica bloggerita (nu-i dau numele, nu e relevant deloc cine este). In prima discutie vorbeam despre cineva, iar impresia despre acel cineva (blogger) era ca “nu are un stil al lui”. Citeai 3 articole ale acelei persoane si parea de fiecare data alta persoana. Nu-mi dau seama care articole sunt mai bune, e cert insa ca sunt diferite. Uneori imi pare ca-s scrise de o persoana diferita.

Pana sa invoc a doua discutie (cu aceeasi bloggerita), pomenesc de un articol scris de mine, in deplasare, zilele trecute. Acolo spuneam ca eu recunosc “apartenenta” unor bloggeri dupa modul cum acestia scriu. La care raspunsul primit a fost: stilul tau il recunoastem din primele randuri. Da, eu cica am un stil.

Revin la discutia cu acea bloggerita. Ea imi zicea ca noi amandoi am putea face un blog de heitareala, in care sa ne luam de toti si de toate. Blogurile de heitareala, in majoritatea cazurilor, sunt anonime. Nu am zis nimic atunci, dar ulterior am stat bine sa ma gandesc si mi-am dat seama ca nu as putea face asta. De ce? Simplu: s-ar prinde lumea imediat cine scrie. EU sunt EU peste tot. Nu ma pot ascunde (sunt prea mare sa fac asta, la propriu zic).

Legat de asta imi amintesc o alta faza de acum vreo 2-3 ani. Eram la master (cam prin 2009 cred) si o colega imi cere un referat. Eu facusem un modul in facultate, insa la master trecusem pe o cu totul alta tema. Ea continuase pe aceeasi tema, relatii internationale. Si imi cere un referat. Eu ii dau ei referatul, insa ii spun sa nu-l dea, ca poate isi aduce aminte de el proful. La care ea, razand: EMILE, NU AS AVEA CUM IN VECI SA DAU VREUN REFERAT SCRIS DE TINE, PENTRU CA SE VEDE DE LA O POSTA CA E AL TAU. Uau, “se vede de la o posta”? Initial eram nedumerit, ulterior am stat si m-am gandit. Si mi-am dat seama ca e de bine. Eu am un stil al meu.

Sa va mai zic 2 faze, tot “studentesti”:
– Prin anul 2 de facultate dau un referat unei profe. Tipa nu ma inghitea inca de p-atunci, ulterior sentimentele ei negative la adresa mea s-au accentuat. Altfel, persoana foarte culta si inteligenta (nu-s ironic deloc, chiar asa era). Cu caracterul avea ceva probleme, dar trecem peste. Ma rog. Revenind: profa asta imi scrie pe un referat: “ai o exprimare de discutie de chat”. Ulterior, cand ne zice notele pe un alt referat, spune despre mine (in gura mare, s-o auda toti): referatul tau e foarte bun pentru Academia Catavencu, dar nu este foarte stiintific. Initial eram enervat, nota nu era chiar una de invidiat (6, daca memoria nu imi joaca feste), ulterior insa ma simteam bine: 99% dintre acele referate nu aveau nimic special. Ok, fusesera notate cu 7 sau cu 8. Sau poate cu 9. Al meu era notat cu 6 din unicul motiv ca era DIFERIT. Sa-mi fie rusine cu asta? Nicidecum.
– Partea a II-a, proaspata. Azi scriam la licenta (a II-a din viata mea). Si constat la un moment dat, cu stupoare, ca incep sa pun zambilici prin lucrare. Pusesem doar unul ( un 😀 ), dar e de ajuns. M-am speriat initial, sunt socat ca as mai putea strecura si altii. Insa asta e stilul meu. Ok, voi face efortul sa scot zambilicii din lucrare (daca vor exista), dar ideea in sine e simpla: asta este stilul meu.

Ma bucur ca am un stil. Un stil inseamna o personalitate. Nu este cel mai bun dintre ele, e clar ca poate fi imbunatatit, dar macar am unul. Bun, prost, e al meu. Altii au marea problema ca nu au un stil. Citesti un articol si cauti la sfarsit sa vezi cine e autorul. Iar la guest-posturi e un lucru nasol, mai ales daca nu sunt semnalizate ca atare. Uneori nu citesti la sfarsit de tot cine e acel om si habar n-ai ca e guest-post sau nu.

Ca sfat: incercati sa aveti un stil unitar. Nu incercati sa aveti un stil cand scrieti pe un blog, altul cand scrieti pe un site, altul cand scrieti un guest-post si altul cand scrieti un referat. Adica dedublarea de personalitate stiam ca este o boala psihica. Pai daca e asa, de ce a avea 5 personalitati, fie ele si virtuale, ar fi de dorit? Dimpotriva, e un lucru care trebuie descurajat.

Inchei spunand ca imi plac enorm bloggerii cu o personalitate a lor bine definita. Si da, asta inseamna ca imi place si blogul meu :)) (nitel narcisism nu strica). Serios vorbind, pana la a va pune problema ca scrieti prost sau bine, v-ati pus problema daca aveti un stil al vostru? Incercati sa faceti asa (voi intre voi, sa zicem 5 oameni): scrieti fiecare cate un articol, amestecati articolele (fara sa stiti fiecare al cui e) apoi vedeti daca recunoasteti fiecare articol in parte. Daca stiti jocul Dixit, cam asa e, dar cu articole. Daca voi sunteti recunoscuti de toti ceilalti e de bine. Daca nu va recunoaste insa nimeni s-ar putea sa fie o problema. Bine, nu trisati, nu scrieti experiente personale pe care ceilalti le stiu. Incercati testul pe bune. Sunt curios de rezultate 🙂

Eu ma bucur de stilul meu si merg mai departe cu el. Daca e ceva rau in el, incerc sa mi-l schimb. Nu voi incerca insa sa am mai multe stiluri. “Asta-s eu/n-am ce sa fac/sunt si inger/sunt si drac”.

Salutari BLOGOSFERICE tuturor!

ps: Daca EU sunt EU, de ce va mai mirat ca domeniul mEU este .EU , la 2 din cele 3 bloguri ale mele?

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !