Eu PE SCENA!

Eu PE SCENA!

 

 

Saptamana trecuta, joi, am urcat pe scena teatrului In Culise. Spectacolul se numeste Regizor caut distributie, jucat pana acum sub numele O seara furtunoasa. Pe scurt de tot, cu riscul de a face #spoiler: Un regizor (o regizoare, de fapt) doreste sa puna in scena O noapte furtunoasa (de Caragiale), insa ii lipsesc 3 actori. Cei 3 actori vor fi luati din public. Unul dintre ei am fost eu. Sa va arat si dovada:

Mai multe despre spectacol nu va spun. Oricum, stiti textul de Caragiale, probabil l-ati vazut deja, se joaca in vreo 6 variante prin Bucuresti. Eu l-am vazut inclusiv jucat in tiganeste, acum vreo 2 ani (serios, era un proiect interesant, jucat pe la ICR parca, sper sa nu gresesc).

Eu ma voi referi la altceva si anume la faptul ca am urcat pe scena. Sa va zic 3 chestii interesante legate de acest lucru:

1. Lumea zice ca m-am descurcat. E drept, trebuia doar sa citesc de pe foaie cateva replici. Insa am avut intonatia pe care trebuia s-o am. S-ar putea spune ca am talent.

2. Partea nasoala a fost atunci cand am fost pus sa fac niste exercitii de dictie. Primul a fost ok. Al doilea era prea greu. Asa ca mi s-a dat unul mai usor, celebrul exercitiu cu Poala Popii. La care am dat-o-n bara (desi unii or fi zis c-am facut-o intentionat). Sa ma citez deci:
“Eu pup poala popii, popa PULA poala …” (si am fost intrerupt de aplauze)

3. Partea cu emotiile este interesanta. NU am avut emotii. Dar asta s-a intamplat pentru ca totul a fost spontan. Nu am avut timp sa ma gandesc, nu am avut timp sa ma pregatesc. Am urcat pe scena, am citit replicile, m-am intors. Pana sa ma dezmeticesc, eram deja pe scaun, cu berea-n fata. Poza facuta e la final, cand m-am dus sa culeg aplauzele. Si tot la final mi s-a dat si un contract sa-l semnez:

Acum sa va zic si cum e cu emotiile astea: ele se traduc, la mine, printr-o agitatie extrema. Si nu, nu e prima oara cand urc pe scena sau cand vorbesc in fata unui public. Insa de aceasta data m-am descurcat mai bine. Despre primele experiente v-am mai povestit: la stand-up comedy am fost de 2 ori (aici si aici detalii), iar la Open Connect am tinut 2 mini-discursuri (detalii AICI si AICI). De fiecare data am avut probleme cu vorbitul in public. La stand up tin minte ca frecam atat de mult microfonul incat il inchideam constant.

Am explicat, intr-un articol precedent, de unde provin aceste probleme ale mele cu vorbitul in public. Ce am scris aici, in acest articol, sunt doar niste efecte. E drept, uneori iese bine, insa este doar o intamplare ca a iesit bine. A fost norocul meu ca a iesit bine. E drept, e posibil sa fi iesit bine si datorita berilor baute pana atunci (nu radeti, daca bei cantitatea optima de alcool, nici prea mult, dar nici prea putin, chiar iese bine).

Acestea sunt, de fapt, alte motive (as zice 3, dar sunt mai multe) pentru care trebuie sa fac un curs de public speaking. Pe blogal este un concurs avand ca premiu un curs al publicspeaking.ro, un curs adresa exclusiv bloggerilor. Trainerul este Amalia Sterescu, cunoscuta pentru calitatea trainingurilor pe care le sustine. Deci premiul este, ca sa zic asa, triplu: nu doar ca faci un curs de public speaking pe gratis, dar ti-l mai tine si Amalia Sterescu si, in plus, este si adresat EXCLUSIV bloggerilor. Va mai intrebati de ce vreau sa merg sa-l frecventez?

In final, trebuie sa va fac o marturisire: am mai fost pe scena si la Karaoke. Despre PRIMA experienta am scris pe blogul Elenei. Acolo problema n-au fost emotiile, ci lipsa de talent muzical. Oricate traininguri de public speaking mi s-ar tine, niciodata nu ma voi descurca la Karaoke. Pentru ca afon #cumarveni

Eu pe scena s-ar putea sa mai ajung. Vreau insa ca datile urmatoare sa fie nitel mai putin amuzante. Sa se transforme in chestii oficiale si utile. Iar acest lucru se poate intampla mai devreme decat ati putea crede. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!

ps: Observati, va rog, ce rol am jucat. Altfel spus: sunt JUPAN chiar si pe scena! #pebune #JupanDeJupan

Comments

comments

6 thoughts on “Eu PE SCENA!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !