Eu nu bat covoarele ca le doare era un slogan al unei campanii impotriva violentei domestice. Multe persoane chiar au marturisit c-au plans cand au vazut acea reclama, caci a rulat mult la tv acum mai bine de zece ani, insa efectul acesteia asupra oamenilor a fost altul (sau, ma rog, SI altul): oamenii chiar nu si-au mai batut covoarele.
Sa ne intelegem, reclama rula pe vremea in care eram student, cam prin 2006-2007 (cred). Iar in 2010-2011 deja nu mai era la moda batutul covoarelor. De altfel, nu stiu daca ati observat, multe blocuri nici nu mai au celebra bara de covoare (acea bara pe care o puteai folosi si in alte scopuri, de pilda sa joci fotbal, „la malai”), unele nu au avut-o niciodata (cele noi), altele pur si simplu au desfiintat-o. Iar legat de instrumentul in sine cu care se bateau covoarele (si, zic unii, si copiii, caci foarte multi pusti din generatia mea se plangeau ca sunt amenintati ca vor fi batuti cu batatorul de covoare), nici acela nu mai este foarte intalnit. Adica el exista in magazine (online si offline), fie in varianta de plastic, fie in cea metalica, insa nu stiu in cate case se mai gaseste el.
Blocul in care stau acum, cel din Bucuresti, nu mai are asa ceva. Nu stiu exact cand a fost scoasa acea bara, insa nevoia de locuri de parcare a fost mai mare decat nevoia de bate covoarele. La Slatina, insa, la blocul in care au locuit bunicii materni, acea bara inca mai exista si inca mai este folosita. Acea bara de covoare, daca ar putea vorbi, ar avea multe de povestit.
Pentru ca ea nu poate vorbi, trebuie sa va povestesc eu cateva chestii, cateva amintiri placute legate de ea.
Intai si intai, bunicul meu nu concepea o curatenie serioasa fara sa scoata covoarele pentru a le bate. Batutul covoarelor era cumva o traditie, un ritual. Ele nu erau doar batute, ci si aerisite si spalate. Le dadea si cu otet (sa nu credeti ca lua vreo solutie scumpa), le lasa acolo sa se usuce si le lua inapoi doar cand erau gata uscate. In mod evident operatiunea dura cam o zi intreaga, pentru ca dupa batut si spalat trebuia sa stea langa ele, nu le putea abandona pur si simplu. Habar n-am daca ii era teama ca vor fi furate sau nu, dar cert e ca asta facea. Nu stiu daca asa a fost dintotdeauna, dar eu imi amintesc ca aceasta operatiune se facea cu precadere in preajma Pastelui. Da, intuiti bine: asta era curatenia de primavara. Ma rog, la mine la Slatina sarcinile erau impartite astfel: bunica-miu era cu covoarele, iar bunica-mea facea restul curateniei, insemnand sters praful si spalat prin bucatarie si baie.
In al doilea rand, acea bara era locul in care se adunau copiii. Fetele se agatau de ea, crezandu-se gimnaste. As vrea sa spun ca baietii o foloseau pentru a juca fotbal, insa la Slatina nu era loc pentru asa ceva. Rar de tot a fost ea folosita in acest scop (vizavi de blocul bunicilor mei este o scoala: fotbalul, atunci cand voiam sa-l joc, il jucam acolo). In Bucuresti, insa, am jucat fotbal la bara de covoare a altor blocuri. Revenind la cea de la Slatina, mult timp acolo s-a aflat si o gramada de nisip. Nu mai stiu exact de ce, cine ce lucra pe acolo, dar stiu ca a stat cativa ani buni. Eram mic, inainte sa intru la scoala si cred ca vreo 2-3 clase de primara, asa ca atractia mea principala era acel nisip. Tin minte, insa, cat de suparat eram cand ieseam din bloc si vedeam ca cineva bate covoarele. Cand se intampla asta nu aveam voie sa ma joc la nisip, caci exista riscul sa-i murdaresc covorul omului. Ma rog, mie nu mi se parea ceva grav, nu intelegeam foarte bine de ce nu trebuie sa se intample acest lucru, insa o explicatie mai elaborata nu am primit niciodata.
In al treilea rand, gandind retrospectiv la situatie, am impresia ca batutul covoarelor era si o descarcare de energie (negativa). Adica in locul unui sac de box in care sa lovesti, barbatii anilor 60-70-80-90 dadeau in covor. Si, exact ca-n cazul boxului, nu doar ca nu erau sanctionati pentru asta, ci erau chiar incurajati. Ei stiau ca fac bine, lumea ii lauda pentru harnicie, asa cum un luptator bun de box este aplaudat si premiat. Uneori am impresia ca mi-ar prinde bine o repriza de batut covoarele. Nu sa le si spal, sa le si frec, doar sa le bat. Sa dau in ele pana iese tot (din mine si din ele).
La Bucuresti, insa, nu am asistat la prea multe astfel de operatiuni. Tot cu bunicul matern am fost la un moment dat, caci el a venit cu ideea, venind pe la Bucuresti, ca trebuie scoase covoarele pentru a fi batute. Nu stiu de ce, insa operatiunea mi s-a parut a nu avea farmecul celei din Slatina natala. Daca acolo toata lumea facea asta, era un obicei al locului, la Bucuresti deja parea ceva fumat, ceva invechit. Nu intamplator bara de covoare inca mai exista la Slatina si chiar e folosita, in timp ce la Bucuresti a disparut subit. De altfel, mi se pare ca-n Bucuresti a disparut cam peste tot.
Vorbind pe tema asta cu cineva, acesta mi-a atras atentia asupra unui lucru: covoarele nu trebuie numai aspirate, ci si spalate, improspatate. Asa empiric si barbar cum pare acest obicei, batutul covoarelor trebuie inlocuit cu ceva, nu poate fi desfiintat pur si simplu. Fix din acest motiv au aparut aparatele de curatat cu abur. Avantajul unor astfel de aparate este ca nu mai este nevoie sa te cari cu covorul pana-n spatele blocului, poti face asta la tine acasa. De la acest avantaj mai rezulta inca unul: daca nu mai esti nevoit sa scoti covorul inseamna ca nu este acea parada a covoarelor. Pur si simplu nu mai afla vecinii ce covor ai tu, cat de vechi si uzat este, ce culoare are si alte aspecte de genul. Ma rog, asta pentru cine mai are covoare, caci nici ele, ca atare, nu mai sunt la moda. De la acest al doilea avantaj mai rezulta un al treilea: puteti face o astfel de curatenie mai des. Curatenia de primavara poate sa nu fie SINGURA curatenie AMPLA din casa. Nici nu e recomandat sa fie.
Revenind la povestea initiala, trebuie sa va marturisesc ca m-a intrigat ceva vreme disparitia brusca a acestor bare de batut covoarele. Nu as fi dat vina pe acea reclama daca nu as fi auzit cu urechile mele diversi oameni spunand chestia asta. Am auzit un om spunandu-i altui om care isi batea covorul (nu la blocul meu, la un altul, al unui prieten): Vecine, tu de ce-ti mai bati covoarele? Nu crezi ca le doare? Am impresia ca acel slogan le-a ramas multora in minte si i-a influentat fara ca ei sa-si dea seama. Ce-i drept, nu-mi dau seama daca si-a atins scopul campaniei: daca cei marcati de slogan chiar l-au asociat cu violenta domestica (sau era vorba despre violenta impotriva copiilor? pe bune ca nici macar eu nu mai stiu exact).
In legatura cu celebra curatenie de primavara, pe mine m-a intrigat ani de zile folosirea ZIARULUI la spalarea geamurilor. N-as fi vorbit despre ea in acest context daca n-as fi auzit acum cateva zile un domn, la un chiosc de ziare, zicand: Vreau un ziar mai mare, ca ala merge la spalatul geamurilor. Oare trebuie o campanie care sa vorbeasca despre durerea ziarelor atunci cand sunt folosite pentru spalarea geamurilor? Fara o astfel de campanie romanii foarte reticenti la schimbare si la modernizare vor folosi in continuare ziarul in dauna unor aspiratoare pentru geamuri.
Apropo de lucruri care trebuie sa dispara, am fost acum cateva saptamani intr-o piata celebra din Bucuresti. Ma rog, eu am fost sa mananc mici, constient fiind ca bombele din piete (cu cea din Obor in capul listei) au cei mai buni mici, dar sa trecem peste detalii. Ideea e ca in aceasta piata am vazut ca inca se mai vand MATURI. Stiti voi, din alea clasice, din nuiele. M-am intrebat in acel moment ce ar trebui sa se intample ca romanii sa renunte la acele maturi. Atunci ma gandeam la o interzicere din partea statului, habar n-am pe ce motiv. Acum, reamintindu-mi de celebra reclama, cred ca e nevoie de o campanie care sa vorbeasca de durere. Habar n-am pe cine si cum doare, dar vad ca-n cazul covoarelor a fost extrem de eficienta.
Poate cu ocazia asta romanii vor trece in sfarsit pe maturi electrice, Nu mai zic de alte aparate de curatat inovatoare, de aspiratoare ce pot fi setate din aplicatia de pe telefon. Stiu, sunt prea pretentios.
In loc de concluzie, va spun ca eu nu bat covoarele ca le doare, insa vreau sa-i bat pe ceilalti concurenti din competitia Spring Super-Blog 2021. Nu fizic, ci pe teren, adica in clasament, din cuvinte. Sau, ma rog, asta-mi propun eu.. Acest articol este inscris in aceasta frumoasa competitie, proba numarul 1, fiind scris pentru producatorul de aparate de curatat cu tehnologie inovatoare Kärcher. Astept in casuta de comentarii amintirile voastre legate de batutul covoarelor ori, daca nu sunteti atat de nostalgici, impresiile voastre vizavi de curatenia de primavara.
ps: Mai tineti minte reclama cu eu nu bat covoarele ca le doare? Daca da, imi puteti spune ce impact a avut asupra voastra?
Of, bara pentru covoare, of ce amintiri din copilarie. Am cucerit-o cand eram mica incercand sa ma atarn pe cea din mijloc cea mai inalta. Ue a cam interzis sa batem covoarele…au fost prea cuminti sub picioarele noastre.
De ce a interzis UE?!