Eternul spectator

Exista cativa actori buni, pe care-i stiu de la TV, pe care, insa, nu i-am vazut niciodata pe scena. Motivele sunt diverse, unele imi sunt imputabile, altele nu. Oricum ar fi, de multe ori imi zic: soarta n-a vrut sa-l vad pe X pana acum pe scena. Pe unii imi doresc nespus sa-i vad, pe altii m-am bucurat ca i-am descoperit, desi nu ma asteptam sa-i vad.

In cea de-a doua categorie intra Dana Rogoz. Ma uitam, copil fiind, la Abracadabra. Ulterior, prin liceu, ma uitam in fiecare seara la sit-com-ul La Bloc. Fosta Abramburica devenise acum Mimi Curca. Anul  acesta, insa, am descoperit-o pe Dana Rogoz ca actrita de teatru. Vreau s-o vad si in alte roluri, insa in Jurnalul lui Adam si al Evei joaca GENIAL!

Ioan Gyuri Pascu este un alt actor pe care voiam sa-l vad pe scena. Il stiam din grupul Divertis, m-am uitat ani la rand la prestatiile lor tv. Cand eram mic imi placeau show-urile lor de Revelion. Erau ceva nou fata de scenetele clasice cu Arsinel ori Nae si Vasile, iar el era cel responsabil cu cantatul. Cand am (re)descoperit teatrul mi-am propus sa vad pe scena cativa actori care ma incantasera la TV. Ioan Gyuri Pascu era pe lista, undeva sus de tot.

Saptamana trecuta am vazut, pe programul Teatrului de Arta, spectacolul Eternul Spectator. Nu stiam nimic despre el, aflasem doar ca din distributie face parte Ioan Gyuri Pascu. Nu-mi mai trebuia altceva, am mers degraba la teatru (noroc ca mai erau locuri) sa il vad pe scena pe cel care mi-a inveselit copilaria.

Acum articolul ar trebui sa continue cu recenzia (opinia) despre spectacolul cu pricina. Sa va spun despre ce-i vorba, sa va spun ce mi-a placut, ce nu mi-a placut, sa va spun cum au jucat actorii. Din nefericire pentru cei care doresc asta, NU voi face asta. Voi da cateva repere, insa o recenzie clasica nu voi face. Nu ca n-as vrea, ci pentru ca nu am cum.

In primul rand, este un spectacol extrem de dens si deloc usor de inteles. Nu imi place sa vad un spectacol de mai multe ori, insa acesta este tipul de spectacol care trebuie vazut de mai multe ori pentru a-l intelege. In plus, desi spectacolul oricum este mai greu de inteles, mintea mea zbura in alte parti. De fiecare data cand aparea Ioan Gyuri Pascu pe scena mintea mea se ducea tocmai in copilaria mea. Voiam sa-l aud cantand o balada amuzanta, voiam sa spuna ceva sa ma faca sa rad.

Piesa este o adaptare a volumului doi al cartii Noi in secolul XXI. Despre spectacol puteti citi pe blogul Danielei Marin (una dintre autoarele cartii), iar despre carte puteti citi aici.

Eternul spectator este un spectacol care cu siguranta o sa va impresioneze. Din pacate, va trebui sa-l vedeti de mai multe ori pentru a-l intelege pe deplin. Mie, probabil, imi vor mai fi necesare inca cel putin 2 vizionari. Poate fi vazut la Teatrul de Arta din Capitala. Salutari TEATRALE tuturor 🙂