Elevator
O amica imi zicea zilele trecute ca un film bun este cel care te face sa te gandesti la el si in zilele urmatoare. Un film prost il uiti imediat. Ma rog, eu as zice ca un film mediocru, de duzina, e cel pe care-l uiti. Un film prost, daca este EXTREM de prost, va fi tinut minte. Si, eventual, luat drept etalon de prostie.
Acest lucru este valabil si-n cazul teatrului. Poate mai ales aici. Exista asa numitele spectacole de atmosfera, care te destind, te fac sa te simti bine, dar in urma carora nu inveti nimic, si spectacolele profunde, din care ramai cu ceva. Cu intrebari, cu dileme, poate cu raspunsuri.
Citisem multe lucruri despre spectacolul Elevator. De cand am descoperit Teatrul Mignon mi-am pus in cap sa vad Elevator. Mi-a placut ideea, m-a impresionat faptul ca e bazat pe o intamplare reala si m-a facut sa-mi doresc sa vad filmul. Da, romanii au facut si un film pe aceasta tema. Asta e un mic paradox: intamplarea a avut loc in Anglia, insa cei care au facut atat spectacol de teatru, cat si film, au fost romanii.
Ideea spectacolului este simpla: doi adolescenti, el abia implinise 18 ani, iar ea urma sa-i implineasca in scurt timp, decid sa faca sex intr-un loc neconventional. Acel loc este un lift. Ideea initiala a fost a ei, dar locatia efectiva, liftul unei fabrici abandonate, a fost ideea lui.
Ajunsi acolo, intra in lift si constata ca au ramas blocati acolo. Fabrica abandonata, nimeni care sa frecventeze locatia, semnal la telefon inexistent. Cum se va termina totul? Vor reusi ei sa evadeze si sa scape de acolo? Ce vor face ei acolo, izolati? Va invit sa descoperiti asta vazand spectacolul Elevator de la Teatrul Mignon.
Fiind un spectacol in urma caruia ramai cu intrebari, va pun cateva intrebari. Intrebarile le puteti da mai departe, puteti incerca sa raspundeti la ele sau, pur si simplu, le puteti citi pentru a vedea ce intrebari mi-am pus eu. Asadar:
1. Cat credeti ca ati rezista intr-un lift, singuri sau alaturi de o persoana de sex opus? Contextul e urmatorul: aer este in lift (este o gura de aerisire), insa nu aveti nici apa, nici mancare. Iar rezistenta este de natura fizica, dar si de natura PSIHICA!
2. Dupa cat timp credeti ca ar incepe cineva sa va caute? Sa zicem ca lipsiti COMPLET din peisaj (in lift nu era semnal la telefon, deci absenta ar fi inclusiv virtuala). DUPA CAT TIMP cineva ar incepe sa se ingrijoreze de voi? Si, mai ales, CATE PERSOANE s-ar interesa de voi?
3. Cat de interesanta pentru voi este cladirea unei fabrici parasite? Aici, recunosc, am o dilema/problema: de ce pentru unii este COOL un loc pe care personal l-as evita? Si intreb intr-un mod cat se poate de serios. Pentru ca oricat de mult am empatiza cu niste tineri ramasi blocati intr-un lift dintr-o fabrica parasita, nu am putea considera ca, pana la un punct, SI-AU FACUT-O CU MANA LOR?
4. Intrebarea numarul 2, pusa in sens invers: dupa cat timp de ABSENTA DIN PEISAJ v-ati ingrijora de soarta unui prieten? Sa zicem ca un amic X, cu care vorbiti constant, la telefon, pe chat, live, nu mai da niciu semn de viata. DUPA CAT TIMP incepeti sa va ingrijorati? Daca are telefonul inchis, nu raspunde pe chat si nu reusiti sa dati de el, ce faceti? O intrebare cat se poate de serioasa.
5. Daca ati afla ca 2 prieteni de-ai vostri au murit blocati intr-un lift, v-ati simti vinovat? In vreun fel, nu conteaza in care.
V-am facut spoiler? Nu chiar. Finalul l-a zis chiar actrita Florentina Nastase, intr-un intervi acordat Radio Romania Cultural.
Iar daca doriti raspunsuri, va cam dezamagesc: nu am. Si nici spectacolul nu are foarte multe. Mie mi-a generat aceste intrebari. Raspunsurile trebuie sa le cautati voi. Daca doriti, le puteti lasa in comentarii. Daca nu, le pastrati pentru voi 🙂
Un singur lucru mai evidentiez: decorul. Este un lift, extrem de colorat, care are, insa, doar 2 laturi. In interviul, Florentina Nastase spune ca absenta celorlalte 2 ar sugera infinitul, si ca deschiderea ar fi catre spectatori. Sa faca si spectatorii parte din spectacol. Un spectacol parca facut, parca, pentru Teatrul Mignon.
Iar daca doriti detalii si despre FILMUL Elevator, pe Cinemagia aveti detalii.
Mai fac o mentiune: dupa textul lui Gabriel Pintilei s-a mai jucat un spectacol, la Teatrul Mic, cu alti actori. Desi acelasi text, este tipul de spectacol care scoate in evidenta interpretarile, asa ca alti actori pot face un cu totul alt spectacol. Nu l-am vazut pe celalalt, nu ma pot pronunta, spun doar ca este un tip de spectacol unde accentul este pus pe actori.
Elevator, Teatrul Mignon, centrul capitalei. Cu Florentina Nastase si Vlad Balan, regia Doru Boca, dupa un text de Gabriel Pintilei. Toate detaliile despre spectacol le gasiti AICI, pe site-ul frumosului teatru. Un spectacol care merita vazut si care te va face sa-ti pui extrem de multe intrebari. Salutari TEATRALE tuturor! 🙂
ps: Era sa uit: de cate ori ati ramas blocati intr-un lift / elevator? Stiati ca din cauza unor astfel de experiente multi oameni au devenit claustrofobi (fara sa fi fost inainte).
3 thoughts on “Elevator. Bazat pe fapte reale.”