Echivalentul offline al bloggerului

V-ati gandit vreodata cum arata echivalentul offline al bloggerului? Dar ar utilizatorului de facebook? Dar al utilizatorului de twitter?

Nu voi incerca sa spun bancuri pe care le stiti cu totii (desi au si ele rolul lor), ci voi pleca de la urmatoarea intamplare: acum cateva zile am vazut la Unirea niste baieti, imbracati oarecum ciudat, care imparteau pliante cu un studiou de videochat. Eu am scris si despre videochat si despre masaj erotic si despre sex-shopuri. Nu m-a deranjat si nu va deranja. M-a intrigat insa acel mod de a face reclama. Si mi-am intrebat cativa prieteni: care este diferenta dintre mine, blogger, care face reclama la asa ceva, si tipii aia 2, care impart acele pliante trecatorilor? Am gasit 5 diferente:

1. Unii trecatori ar putea sa se simta jigniti. La mine pe blog e simplu: nu-ti place nu citesti. Insa a oferi un pliant unei tipe religioase ar putea fi considerat jignitor.

2. In cazul blogului meu, in 90% dintre cazuri, este vorba doar de SEO. Pun link-ul pe anumite cuvinte cheie. Este precum reclama mascata: vorbesc despre masaj erotic si imi scapa, aparent intamplator, la salonul de masaj erotic (ori la studioul de videochat…).

3. Eu pot modera comentariile negative. Daca asupra lor se abat injuraturi si blesteme religioase, ei cum se pot apara? Au putine arme la dispozitie…

4. Pun si problema eficientei. Iar aici sunt 2 motive:
– Intai si intai, pe langa plata pe care o faci acelei persoane, mai sunt si costurile pliantelor si al chestiilor pe care ei le poarta. In total rezulta o suma mai mare decat suma pe care o primeste un blogger.
– Multa lume refuza pliantele de frica. Le e teama de reactiile celor din jur. Am asistat la o faza de genul: in fata mea trecusera 2 fete, primisera amandoua pliantul cu pricina, la care o baba, care vazuse toata scena, incepe sa dea din cap dezaprobator. Netul este un pic mai ferit de babute.

5. Acum trebuie sa spun si un aspect defavorabil mie: articolele scrise aici RAMAN. Faptul ca X a impartit, candva, pliante cu videochat s-ar putea uita. Aici, pe blog, dovezile raman.

Nu ca mi-ar fi rusine. Nu ca as vrea sa le sterg. Doar ca unii au inca prejudecati si considera ca ar trebui sa-mi fie rusine. Mie, nu lor.

Pentru cei mai descuiati dintre cititori voi ramane acelasi eu. Aceeasi persoana care scrie, in acelasi loc, despre teatru, despre filme, despre masaj erotic si despre tot ce-mi mai trece prin cap.

Oricum, eu nu conving lumea sa se duca intr-un anumit loc. Nu incerc sa conving lumea sa intre intr-un sex-shop. Eu spun doar ca nu trebuie judecati cei care o fac si ii ajut pe cei care deja o fac sa faca o alegere buna. Acum, de exemplu, mai semnalez un sex-shop online: www.erotic-store.ro. Atat.

Nu inchei insa fara sa va intreb: v-ati gandit vreodata la echivalenutl offline al bloggerului? La cum ar arata acel articol in offline? Asa, ca exercitiu de imaginatie. 🙂 Salutari BLOGOSFERICE tuturor!