E bine sa traiesti printre straini, dar e ideal sa mori printre ai tai!

Probabil fiecare dintre noi are prieteni, rude ori cunoscuti plecati prin strainatate. Fie ca vorbim de studenti, fie ca vorbim de „capsunari”, fie ca vorbim chiar de profesori, cu totii, desi plecati in strainatate, nu s-au rupt complet de ce se intampla in tara. Unii chiar se intereseaza cum sa revina in tara, fie la batranete, fie chiar si inainte.

„Fie painea cat de rea/Tot mai buna-n tara ta”. 

Acum, oricat ati face misto de tara noastra, de poporul ei, de conducatorii ei, romanii sunt foarte atasati de semenii lor. Nu stiu cat sunt atasati de tara lor, geografic vorbind, dar de semenii lor, de traditiile lor, sunt (din ce in ce mai?) atasati.

Cand vorbim de traditii, vorbim, cu precadere, de traditiile religioase. E drept, nu toti romanii sunt ortodocsi, in Ardeal, de exemplu, exista o paleta larga de religii si confesiuni, mai vechi sau mai noi, insa MAJORITATEA, caci ea da tonul, este formata din ortodocsi. Iar traditiile religioase, in cazul romanilor, se imbina cu traditiile extra-religioase, unele cu izvoare pagane.

Evenimentele unde aceste traditii se vad cel mai bine sunt cele 3 fundamentale: nunta, botezul, inmormantarea.

In acest sens, se observa faptul ca romanii prefera sa faca aceste evenimente, sa savarseasca ritualurile cu pricina, in tara de bastina, chiar daca, uneori, vorbim de familii mixte. Da, francezul, daca s-a insurat cu o romanca, este obligat sa se duca pana-n Romania pentru nunta ori pentru botez.

Unele traditii pur romanesti sunt, se pare, incompatibile culturii acelei tari. Nu inseamna ca-s neaparat ilegale, unele fiind perfect legale ori macar nefiind declarate, in mod explicit, astfel.

Va spuneam de inmormantari si de faptul ca romanii vor sa fie inmormantati in tara. Motivele pentru care acest lucru se intampla si pentru care firmele de repatriere decedati sunt solicitate sunt urmatoarele:

• Vor sa fie inmormantati alaturi de familie. Este o traditie: familia este inmormantata in acelasi loc. Exista familii care cumpara, din timp, loc de veci pentru toata familia. Inclusiv pentru copilul abia nascut.
• Vor sa fie inmormantati acolo unde au rude. Unde, zic ei, cineva va da pe la mormintele lor.
• Vor sa fie inmormantati musai intr-un cimitir ortodox (in alte tari exista cate o bisericuta ortodoxa, ratacita, cu preot roman sau nu, dar cimitir exclusiv ortodox nu).
• Familiile lor vor ca inmormantarea sa se faca dupa obiceiurile romanesti. Unul dintre obiceiuri, dupa mine discutabil, pe care din ce in ce mai putine familii il practica, este cel de a tine mortul acasa. Unii sunt de acord, altii il considera a fi primitiv.

Nu i-as condamna pe acesti oameni. Eu momentan vreau doar sa-i inteleg. Constat starea de fapt, constat faptul ca din Italia, Spania ori Franta sunt cautari online de genul servicii funerare Bucuresti, Deci romanii cauta sa-si ingroape rudele decedate in alte tari tot prin tara pe undeva.

Acum, daca traiesti printre straini si doresti sa mori printre ai tai, nu inseamna ca esti roman, ca esti patriot, ca ar trebui, din start, sa primesti respect. Spun, insa, ca acest lucru, aceasta dorinta, aceste actiuni ale romanilor, sunt benefice pe termen lung. Oricat de naspa ar fi, traditiile astea se pastreaza. Si e bine ca-i asa, oricat ar stramba unii din nas. Daca aveti alta opinie, sunteti liberi sa mi-o spuneti in comentarii. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!