Dumnezeul meu …

Dumnezeul meu …

 

 

 

Am fost acuzat, direct ori indirect, ca-s anti-crestin declarat. Ca-s comunist. Ca-s neo-marxist accentuat. Ca hulesc, ca iau in deradere chestiile sfinte.

Cica e nasol sa faci asta, esti mojic, esti om rau. Hater, cum ne place noua sa spunem.

Teoretic, eu sunt ateu. Sau asa-mi place mie sa spun, atunci cand mi-e lene sa explic. Adica in 90% din cazuri.

Acum ma aflu intr-un caz din alea 5%, deci am timp si chef sa explic. Si sa fac si istoricul …

Asadar, la un moment dat in facultatea de sociologie am spus ca as fi ateu. Desi dex-ul da o definitie cumva apropiata de credinta mea, acea profa mi-a spus ca ateul, de fapt, nu crede in nimic. Ca eu sigur cred in ceva, fie si in fortele proprii, in oameni, deci nu sunt ateu.

Exista un concept, numit deism, care spune ca Dumnezeu a creat lumea si apoi nu s-a mai implicat. Si acest concept este aproape de credinta mea. Doar ca e un pic incomplet.

Caci da, nu sunt ateu complet, nu neg existenta lui Dumnezeu, sunt doar impotriva ideii de religie. Asadar:

Dumnezeul meu nu e interesat cand mananc eu carne, lactate sau oua. Ca mananc marti, ca mananc vineri, ca mananc duminica, pentru Dumnezeul meu e tot aia.

Dumnezeul meu nu are copil nascut de o Fecioara, care moare si invie a treia zi.

Dumnezeul meu nu are copil care face minuni ca un vrajitor. Ca un magician. Ca un personaj de poveste …

Dumnezeul meu ma vrea bun si corect tot anul, nu in preajma nasterii ori a Mortii Fiului sau.

Dumnezeul meu nu vrea sa-i cinstesc Apostolii si Sfintii, pentru ca pur si simplu nu are asa ceva …

Dumnezeul meu nu vrea sa ma rog Lui, sa-i cer lui. Lucrurile lumesti le obtin prin actiuni lumesti: daca vreau bani, pot sa ma duc sa muncesc, pot sa cer imprumut ori alte chestii pur lumesti. Daca ma rog Lui, nu voi obtine nimic. Absolut nimic.

Dumnezeul meu nu are nevoie de locuri speciale in care sa te rogi. De altfel, este absurd insasi ideea: credinta este in suflet, il stii pe Dumnezeu acolo, de ce trebuie sa te duci constant intr-un loc anume pentru a te ruga?

Dumnezeul meu nu are o casta, care sa-i reprezinte interesele. Lui nu-i trebuie oameni care sa-i impartasesca Cuvantul.

Dumnezeul meu ma vede tot timpul, stie daca regret o fapta sau alta, deci nu e nevoie sa ma duc la un anume domn, sa-mi marturisesc pacatele. Da, uneori iti face bine sa-ti marturisesti pacatele, dar poti lesne face asta in fata unui prieten.

Dumnezeul meu a permis oamenilor sa descopere atatea si atatea lucruri in medicina, asa ca El ma indeamna sa respect aceasta stiinta. Dumnezeul meu respecta medicii, vrea spitale, vrea stie ca viata unui om depinde de munca unui nene in halat alb, nu de munca unui net imbracat in straie aurii.

Dumnezeul meu nu-mi da nimic daca voi convinge pe altii sa creada in El, ca nu are vreo schema piramidala tip MLM.

Dumnezeul meu nu vrea razboaie in numele lui si nici ca cineva sa-si dea viata pentru El. Ori sa-si sacrifice copiii pentru a-si pastra credinta.

Dumnezeul meu nu imi va da nimic pentru ca am scris acest articol. Dar ma va intelege de ce a trebuit sa-l scriu.

Dumnezeul meu are simtul umorului, asa ca va rade cu gura pana la urechi la orice banc spus pe seama Lui.

Dumnezeul meu a inventat atat iubirea, cat si ura. Dumnezeul meu intelege cand un om il uraste pe altul. Si il prefera pe omul care ii spune celuilalt ca-l uraste, ca-l dispretuieste, in dauna omului fals, prefacut. Dumnezeul meu a inventat ura tocmai pentru a putea iubi mai mult. Un om care nu poate sa urasca profund nu are cum sa iubeasca profund.

Dumnezeul meu a inventat injuraturile, facute tot pentru a ne face pe noi sa ne simtim mai bine. Sa ne descarcam, fara sa facem rau cuiva. “De ce dai, ba? Nu stii sa injuri?”

Dumnezeul meu nu are un loc al Lui, unde locuieste. Nu e nici sus, nici jos. Este peste tot, neinsemnand ca vom ajunge candva la El.

Dumnezeul meu nu-mi vorbeste in somn. Nici mie, nici altcuiva. Nimanui.

Dumnezeul meu este total diferit de Dumnezeul lui Becali, de Dumnezeul lui Trump ori de Dumnezeul feministelor.

Dumnezeul meu NU ma premiaza pentru lucrurile bune si NU ma pedepseste pentru cele rele. Sau nu in mod direct. Nu trebuie sa ma trazneasca, nu trebuie sa trimita o masina sa ma calce. Dumnezeul meu mi-a dat constinta, aia care ma face sa nu dorm bine daca fac ceva rau  si care ma indeamna sa fac lucruri bune, atunci cand pot. Mi-a dat un suflet, ala care ma face sa ma simt bine dupa ce ajut pe cineva.

Dumnezeul meu nu se aseamana cu Dumnzeul altcuiva si nici nu-mi doresc sa fie asa.

Dumnezeul meu nu e perfect. Poate pentru ca eu nu cred in perfectiune, consider ca nici Dumnezeu nu are cum sa fie perfect. Dumnezeul meu, in mod paradoxal, este UMAN! Iar principala calitate a omului, farmecul acestei specii, este imperfectiunea!

Ce este, de fapt, Dumnezeul meu? Este, asa cum deja v-ati prins, VIZIUNEA mea despre DIVINITATE! Eu, ca-n multe alte situatii, prefer sa nu-mi iau un Dumnezeu gata facut, creat de altii din interes. Nu-mi place sa fiu intr-o turma, oricat de mica ori de mare ar fi ea. Imi place sa gandesc cu capul meu, imi place sa-mi interpretez singur experientele de viata, gandurile si sentimentele.

Dumnezeul meu este o fictiune, asa cum este Dumnezeul oricui. Doar ca este o fictiune a mea, gandita de mine, conceputa de mine. Prefer sa gandesc cu capul meu. Si nu, nu ma bazez nicidecum (DOAR) pe Biblie, in fapt o carte scrisa DE OAMENI. N-o exclud, n-o neg, doar ca acea carte este egala cu multe altele. Nicidecum superioara. Nicidecum Cartea Cartilor.

Diferenta dintre mine si altii e ca eu nu vreau sa conving pe nimeni. De fapt, daca ar fi sa-mi doresc sa CONVING de ceva pe vreun om, as incerca sa-l conving sa cerceteze. Sa se intereseze. Sa studieze. Si da, l-as convinge ca ACEL Dumnezeu descoperit de el, nu fabricat de altii, este Dumnezeul cel mai bun.

Stiu ca acest articol, despre Dumnezeul meu, ar fi avut mult mai mult succes inainte de Paste. Sau de Craciun. Dar stiu la fel de bine ca aceste sarbatori vor veni si anii viitori. Deci ne auzim atunci. Si comentam. Zic 🙂 (poza de cover e luata de aici)

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !