Domnul fie cu tine!

De cate ori nu ati auzit expresia Domnul fie cu tine? De la popi, de la calugari, de la maicute. Eu, personal, am auzit chestia asta in 2 situatii. Ambele mi-au ramas intiparite in minte. De ambele dati am auzit expresia in facultatile mele, caci pe la biserici ori manastiri nu prea calc.  Asadar:

Eram prin facultatea de sociologie, anul 3. Calendaristic, anul 2008. Eram cu gandul la licenta, poate si la alte chestii pe care trebuie sa le fac. Reusisem eu sa ma prind ca cel mai bun loc pe care-l pot ocupa intr-o sala este cel mai apropiat de usa. Ca era randul 1 sau ultimul rand, era irelevant. Cand ne dadea profesorul drumul, eram primul pe usa. Si la un moment dat, ies eu pe usa, cum va ziceam, primul, si dau un telefon. Coboram scarile vorbind la telefon. La un moment dat, din greseala, ma lovesc de o maicuta. Da, erau maicute prin facultatea mea. Un master al facultatii de teologie avea cursurile la noi (de fapt, era ceva in colaborare cu asistenta sociala, ma rog, ideea e ca d-acolo erau maicutele). Eu zic sa fiu simtit si imi cer scuze. Maicuta, zambind, spune:

– Nu-i nimic. Domnul fie cu tine!

Eu, uimit si oarecum enervat, ii raspund:

– Nu vreau sa fie un Domn, vreau o doamna sau o domnisoara.

Zambetul ei initial a disparut brusc. Nu parea ca se stramba, era doar serioasa:

– Tocmai ai facut o blasfemie.

Eu, vazand ca tipa nu are deloc, dar deloc, simtul umorului, am dat decisiva:

– As face o blasfemie dac-as umbla cu domni.

Nu a mai zis nimic, si-a facut cruce si a plecat. Eu am inceput sa rad isteric. Am povestit faza tuturor, unii-mi dadeau dreptate, altii ziceau c-am fost nesimtit. Eu le dadeam dreptate tuturor. Totul se traducea prin sintagma: am avut dreptate sa fiu nesimtit 😀

A doua faza. Eram student la a doua facultate, la drept la Universitatea CRESTINA Dimitrie Cantemir. Universitatea Crestina avea o capela inauntru. Capela, adica o mini-biserica unde se tineau slujbe. Era, deci, si-un popa.

La un moment dat, tot in 2008, deci eram anul 1 la acea facultate, ma ciocnesc cu popa pe scari. Iarasi imi cer scuze, iarasi primesc replica: Nu-i nimic. Domnul fie cu tine!

Problema a fost ca nu aveam starea necesara sa fac misto de el. Nu stiu de ce, nu eram in apele mele. Asa ca am plecat pur si simplu. Imi cerusem scuze, nu am parut nesimtit, pur si simplu dupa o astfel de replica nu poate veni, din partea mea, decat ceva la misto. Nicidecum o discutie normala.

Legat de biserici si intamplari ecumenice, v-as putea povesti pana maine. Dar momentan ma opresc aici. Iar tie, cititorule, iti transmit salutari BLOGOSFERICE si, bineinteles, DOMNUL FIE CU TINE!