Domestic

Fan al filmelor romanesti sunt si am fost dintotdeauna. Si culmea, sunt printre putinii care apreciaza deopotriva filmele de dinainte de 89 si filmele din “noul val”. Ma uit cu placere atat la Nea Marin Miliardar, BD ori Nemuritorii, cat si la Filantropica, Marfa si Banii, Moartea domnului Lazarescu ori Poker. Nu stiu daca e o chestie intentionata, sa-mi propun sa-mi placa filmele romanesti, insa imi plac cam toate. Pot numara pe degete filmele romanesti care sa-mi fi displacut. Iar acelea sunt cu adevarat proaste, nu e niciun dubiu.

Dintre filmele romanesti aparute in ultima perioada Domestic era cel mai “in dubiu”. Pentru mine cel putin. Pe de-o parte, imi placusera celelalte 2 filme ale lui Adrian Sitaru, chiar daca Pescuit Sportiv imi paruse initial plicticos. Pe de alta parte nu sunt chiar fan al animalelor si ma asteptam la povesti nemuritoare cu caini si pisici. Si, habar n-am de ce, ma asteptam sa vad chestii ireale gen caini care sa vorbeasca ori alte chestii. Asta initial.

Domestic

Ulterior trailerul m-a dezamagit nitel si nu doar pe mine. Multa lume era dezamagita, sustinand ca filmul urmeaza sa fie mult prea comercial, oricum ceva nespecific regizorului Adrian Sitaru.

Adrian Sitaru

La vizionare nu am putut sa ajung, asa ca filmul ramasese oarecum in suspensie. Totusi, filmul placuse celor care-l vazusera, iar acest lucru ma impingea din nou spre vizionarea sa. Totusi, imi doream sa-l vad in prezenta regizorului si a actorilor, sa fie mai mult decat o vizionare.

Asa ca am asteptat pana cand ieri, la cinemateca Union, au rulat filmul asa cum imi doream eu. Au venit aproape toti actorii, regizorul si producatorul. Printre actori, unul din preferatii mei: Adrian Titieni (cu roluri extraordinare, preferatul meu fiind cel din Si Caii sunt verzi pe pereti).

Adrian Titieni

Iar filmul a fost interesant si datorita evenimentului in sine: sala era plina de studenti si absolventi de IATC (era un fel de eveniment al lor), practic eram inconjurat (in sensul bun) de viitori oameni de film. Si nu chibiti de pe margine, ci viitori regizori, producatori ori scenaristi.

Iar filmul in sine este bun. Foarte bun chiar. Si exceleaza la capitolul inovatie (nu as putea spune ca e unic, ar fi un cuvant prea pompos, dar aduce multe elemente de originalitate in cinematografia romaneasca) din cel putin 3 puncte de vedere:

1. Este o continuare a unui scurt-metraj. In general scurt-metrajele au o viata scurta, se dau la festivaluri, nu reprezinta cu adevarat cartea de vizita a unui regizor. Marii regizori se lauda cu lungmetrajele lor (mai ales datorita vizibilitatii acestora). Sitaru insa avea un scurt-metraj foarte bun, Colivia (chiar sunt curios de unde as putea face rost de el), pe care a vrut sa-l extinda. A adaugat multe elemente noi, insa melanjul rezultat nu pare deloc kitch, ci dimpotriva, toate par la locul lor. Tot legat de scurt-metraj si lung-metraj, este foarte interesanta alegerea regizorului de a distribui actorii in alte roluri decat le-au avut initial. Adrian Titieni joaca in ambele variante, insa roluri diferite. Practic, cele 2 filme seamana, dar nu se confunda. Interesanta alegere.

2. Filmul pare sa fie, in acelasi timp, atat film romanesc clasic, lent, taraganat si “real” (stil specific cinematografiei romanesti de dupa 2000, gen Aurora, 4 3 2 ori Domnul Lazarescu), insa uneori si alert, cu replici spumoase si partial dinamic. Pare ca este lent atunci cand trebuie sa fie lent si dinamic si alert atunci cand situatia o cere.

3. Are o chestie pe care putini au observat-o, insa ochiul fin al unui observator de aseara a facut-o: are un final care poate fi continuat. Cineva din sala (student cred) a intrebat asta pe Adrian Sitaru, care a raspuns ca nu s-a gandit initial la asta si ca a mai fost intrebat. Insa raspunsul sau parea ca nu exclude o continuare. Ca sa fiu nitel narcisist: oare oamenii astia (producatorii, regizorul, chiar si cei care au pus intrebarea) or fi citit pe blogul meu articolul cu continuarile? Serios acum: m-as bucura enorm ca DOmestic sa fie primul romanesc care are o continuare. MI-a parut rau ca Filantropica nu a avut (Dintre toate, el putea fi continuat perfect, iar finalul chiar cerea asta), macar Domestic sa aiba.

Inca doua aspecte si inchei:

1. Filmul este atat de complex (fiecare scena si imagine are insemnatatea ei) incat este foarte greu de povestit. Iar a-i face un “sinopsis” indeajuns de scurt incat sa nu destainui multe insa indeajuns de lung incat sa starnesti curiozitatea pare imposibil. Spun doar ca mie, ca neiubitor de animale, mi-a placut mult. La fel cum mie ca nerocker mi-a placut filmul Rocker.

2. Legat de cele 2 filme am avut o mica discutie cu Adrian Sitaru la sfarsit. Ma dusesem sa-l felicit si sa fac o poza cu el si am ascultat sfaturile celor care spun ca atunci cand te duci sa faci poza cu cineva trebuie sa-i smulgi acolo 2-3 cuvinte (parca si Chinezu zicea ceva de genu’). Si am discutat despre titlul filmului. Mie mi se pare un titlu destul de necomercial, si am dat alte 2 exemple: Rocker si Dupa Dealuri. Si Rocker si Domestic orienteaza spre un public tinta destul de limitat: iubitorii unui gen muzical sau ai animalelor. Si nu este deloc asa, filmele putand fi urmarite si gustate si de catre alt public, fara teama ca vor enerva in vreun fel. Iar la Dupa Dealuri imi pare ca este un titlu si mai necomercial, un EXORCIZAREA sau EXORCISTUL avand alt impact. Culmea, Sitaru imi dadea dreptate, insa parea sa spuna ca “asa a fost sa fie”. Nu-mi dau seama ce titlu ar fi mers mai bine, insa Domestic este un titlu destul de limitativ. Legat de titluri, cel mai bun titlu de film romanesc mi se pare Killing Time, si nu doar pentru ca e in engleza.

In final ar trebui sa compar acest film cu altele. Sa spun daca e mai bun ca Pozitia Copilului ori Dupa Dealuri. Nu, nu voi face asta. Toate 3 merita vazute (chiar la cinema) si toate 3 merita aprecierile noastre. Probabil Pozitia Copilului, datorita premiului, va avea recordul de incasari si de spectatori pe 2013, insa asta nu inseamna ca nu mai exista si alte filme romanesti bune anul acesta. Si apropo, m-a bucurat sa aud ca strategia producatorilor a fost sa dea filmul la preturi cat mai mici (cica unde au avut ocazia au pus pretul la bilete chiar si 5 lei) astfel incat sa ajunga la cat mai multi spectatori. Nu incasarile sunt totul, buna strategie.

Deci va recomand sa mergeti la Domestic, iubitori de animale sau nu. Si sa va bucurati de un film romanesc bun, cu replici inteligente si bine tintite. Iar cand dati banii pe bilet sa va ganditi nu doar la voi, ci si la faptul ca sprijiniti cinematografia romaneasca. E si asta un motiv de a merge la cinema.

Salutari CINEFILE tuturor!

ps: Apropo, acum pot rasufla usurat: ultimul film pe care am dat bani nu mai este un kitch pseudo-indian, ci este un film ROMANESC si … DOMESTIC! Mi s-a luat o piatra de pe inima.

Comments

comments

4 thoughts on “Domestic

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !