Joi seara am fost la premiera spectacolului Doamna fara nimeni, spectacol ce ii are in distributie pe cunoscutii si indragitii actori Marius Manole si Rodica Mandache.
Cei 2, altfel buni prieteni in afara scenei, nu sunt la prima colaborare, mai jucand pe aceeasi scena si in Marea iubire a lui Sebastian. Regia este semnata de catre Diana Mihailopol, nimeni alta decat fiica Rodicai Mandache.
Spectacolul este un omagiu adus actorului, meseriei de actor indiferent de varsta.
„Si te-astept cu trei garoafe si te-astept cu trei idei si in par am trei agrafe si in ochi am trei scantei: o garoafa pentru soare o garoafa pentru ritm o garoafa care moare si-i garoafa din senin si te-astept cu trei agrafe si te-astept cu trei idei si te-astept cu o garoafa si in ochi am trei scantei: o scanteie pentru soare o agrafa pentru ritm o idee care moare si-o scanteie din senin si te-astept cu o agrafa si te-astept cu o idee si te-astept fara garoafa si in ochi am o scanteie …”
Nu este un citat dintr-un spectacol de teatru, ci din Pasarea Colibri. Cand este cantat de Pasarea Colibri suna bine, cand insa este recitat de Marius Manole, pe scena, suna EXTRAORDINAR. Pe langa Pasarea Colibri am mai avut parte de citate din: Nichita Stanescu, Cehov, Geo Bogza, Marin Sorescu ori Henrik Ibsen. Spuse de 2 actori mari, cu voci superbe, citatele par a avea mai multa … greutate.
Marius Manole joaca iarasi foarte bine, de data aceasta jucandu-si propriul rol. Pare mai natural ca oricand. Pare nu ca joaca pe o scena, in fata spectatorilor, ci in fata unor prieteni.
Iar atmosfera „de familie” este intregita de faptul ca regizoarea este fiica Rodicai Mandache. Probabil asa s-a lucrat la spectacol, atmosfera de familie resimtindu-se pana sus la loja Teatrului Godot, acolo unde ma aflam eu.
Sunt curios cum s-ar vedea acest spectacol jucat pe alte scene: pe o scena clasica, a unui teatru de stat; pe o scena a unui teatru de sufragerie (singurul la care am mers a fost Teatrul Elisabeta, salonul oglinzilor, unde am vazut Le salon des enfants teribles); in aer liber, intr-un parc ori pe o terasa. Probabil s-ar simti altfel, cu cat esti mai aproape de scena cu atat simti mai intens spectacolul.
La Godot am preferat, din N motive, sa stau la loja, sa vad spectacolul de la inaltime. Eram ferit de aglomeratie, de fumul tigarilor aprinse parca pentru a face in ciuda organizatorilor care spun clar ca nu se fumeaza in timpul spectacolului, dar eram si departe de actori. Le savuram replicile, ii aplaudam, dar eram oarecum distant.
Vreau sa revad acest spectacol, vreau sa aud doua voci superbe, Rodica Mandache si Marius Manole, insa de aceasta data vreau sa fiu mai aproape de scena. Mai in mijlocul actiunii.
Despre Doamna Fara nimeni a mai scris amica mea Ileana. Iar eu scrisesem un articol inainte de avanpremiera. Mergeti si voi sa-l vedeti daca sunteti fani Marius Manole, daca sunteti fani Rodica Mandache ori daca sunteti pur si simplu fani ai teatrului de buna calitate. Iar ca o ultima precizare, pozele sunt luate de pe pagina de facebook FanClub Marius Manole. Salutari TEATRALE tuturor! 🙂