Cand ati avut cu cineva, nu conteaza cu cine, nu conteaza in ce context, o discutie sincera despre vicii?
Eu am avut placerea, cu sau fara ghilimele, sa am astfel de discutii foarte des in ultima vreme. Ce am discutat cu ei nu este chiar imbucurator. As zice deloc.
Acum, pana sa va vorbesc despre vicii din PERSPECTIVA MEA, trebuie sa dau definitia OFICIALA a viciului si, mai ales, trebuie sa fac o distinctie clara, obligatorie.
Discutie sincera despre vicii – Definitii!
Ma ajut de prietenul meu Dexonline si iau una dintre definitiile care-mi plac cel mai mult (cu tot cu diacritice):
viciu sn [At: CALENDARIU (1794), 37/28 / V: (asr) vițiu, (înv) viț, viție sf / Pl: ~ii, (înv) ~ri / E: lat vitium, fr vice, it vizio] 1 Deprindere reprobabilă (prin raportarea la anumite norme morale sau sociale). 2 Defect al unei persoane sau al unei colectivități. 3 Pornire puternică și nestăpânită pentru satisfacerea unor dorințe Si: patimă, manie. 4 Tendință patologică de a comite acte imorale.
Bun. Acum sa va spun care este problema mea cu aceste definitii. V-am avertizat de la inceput ca este o discutie sincera despre vicii.
Asadar, ce vedeti mai sus, ca de altfel si multe alte definitii, pleaca de la o premisa pe care eu o consider GRESITA: anume ca viciul ar fi ceva reprobabil, ar fi un defect, ar fi musai imoral. Nu se spune ca ar fi ilegal, ramanem doar la partea de moralitate.
Ca sa intelegeti problema mea cu aceste definitii, va dau 5 exemple de vicii: fumatul, alcoolul, sexul (barbati sau femei care fut in stanga si in dreapta, asta incluzand si adulterul, dragutul de el), cafeaua si … MUNCA. Da, dragilor, daca esti workoholic inseamna ca esti VICIOS. Din punctul MEU de vedere.
Si, atentie, caci asta este partea importanta: a bea cafea nu inseamna a avea acest viciu. La fel cum a bea un pahar de vin nu te face vicios. La fel cum nici a munci nu te face vicios. Insa exista oameni, si nu-s putini, care nu pot face nimic intr-o zi pana nu-si beau cafeaua. Sunt aproape in sevraj. La fel daca nu fumeaza o tigara.
Despre workoholici (workaholici cica s-ar zice corect) am scris deja. Nu revin asupra ideii. Aici vreau sa subliniez un singur lucru: workaholic = fumator = betiv = bautor (in exces) de cafea = nimfoman. Evident, putem sa mai adaugam vicii, de pilda jocurile de noroc. Asa ca ajungem la partea mea preferata.
Discutie sincera despre vicii – Le putem ierarhiza?
Incep acest capitol cu un banc de la Radio Erevan.
Se poate introduce comunismul in Elvetia?
Se poate, dar ar fi pacat!
Eh, cam asa zic si eu cu viciile. Ele pot fi ierarhizate, insa atentie ce criteriu folositi. E pacat s-o faci, dar imi asum acest pacat atat timp cat oricum voi arde in flacarile iadului.
Asadar, voi lua in considerare 3 criterii de ierarhizare:
- Cat de mult ii afecteaza pe altii.
- Cat de nocive sunt pentru propria sanatate.
- Cat de UTILE sunt pentru altii.
Incep cu viciul numarul 3, caci este cel mai simpatic. In aparenta, viciosii nu sunt utili pentru ceilalti. Viciul este ceva ce altii repudiaza. Doar ca, ati ghicit, nu e tot timpul asa.
Trecand peste preferatii mei, workaholicii, mai sunt niste viciosi care fac bine societatii. De pilda, scriitorii care-si distrug creierii fumand, band, drogandu-se si cine stie cum altfel. Evident, si cafele, si cola, si ce-o mai fi. Ei sunt viciosi, nu sunt un exemplu pozitiv, dar isi folosesc viciile acelea pentru a lasa ceva in urma. Ceea ce e bine pentru noi. V-ati gandit vreodata la viciile unui scriitor dupa ce i-ati citit cartea? Eu zic sa va ganditi.
Tot legat de utilitate, imi amintesc o chestie spusa de marele profesor Giddens acum vreo 15 ani (citez din memorie): „Atunci cand mergeti la terasa din parc in loc sa mergeti la curs, sa stiti ca nu faceti neaparat un lucru rau. Ajutati acea terasa sa nu dea faliment, consumul este un lucru foarte util pentru o economie.„
Ca sa simplific: sunt oameni care isi castiga painea din viciile altora. Nu stau sa-i enumar, dar va puteti da si singuri seama.
Cum ierarhizam aceste vicii? Apai aici nu prea putem. Aparent, workaholicii sunt superiori tuturor, fac ceva util. Doar ca uneori ei sunt nocivi. Povesteam in articolul scris la colega mea Oana ca sunt oameni care muncesc ca apucatii, stau peste program desi orele suplimentare nu le sunt platite, oameni care iau locul familistilor, celor care vor sa faca si altceva cu viata lor. Privind din aceasta perspecitva, mai sunt workaholicii utili societatii?
Hai sa luam punctul 2. Vicii nocive pentru propria sanatate. Aici lucrurile sunt un pic mai clare. Cel care bea cafea, fie si-n exces, isi distruge sanatatea mai putin decat fumatorul. Alcoolicul si drogatul sunt in dezavantaj, insa ce ne facem cu dependentul de pariuri? El nu-si distruge deloc sanatatea (presupunand ca in sala aia de jocuri unde isi face veacul nu bea alcool, nu fumeaza, nu bea cafea, nu bea nici sucuri nocive; bea doar apa si joaca la pacanele). Deci, in mod paradoxal, daca luam acest criteriu, viciul numit jocurile de noroc este superior inclusiv viciului numit cafea. Workaholicul isi distruge si el viata, deci si el are un viciu inferior.
Cum sta treaba in privinta celorlalti? Aici in mod evident betivul, drogatul si cu fumatorul sunt intr-un mare dezavantaj. Doar ca, vedeti voi, trebuie sa stim din start despre care ALTII vorbim. Caci daca ne gandim la un barbat care-si insala, vicios fiind, atunci viciul sau ii afecteaza familia (intai si intai sotia, dar si restul familiei). Care familie, credeti-ma, ar prefera oricand ca viciul sau fie fumatul.
Fumatul este si el nociv pentru ceilalti, fumatul pasiv putandu-te imbolnavi. Alcoolismul ii afecteaza pe ceilalti, nu doar cand alcoolicul se urca la volan, caz penal. La fel si-n cazul drogatilor.
Daca vorbim de familie, ca regula generala, bugetul familiei este afectat de vicii. Chiar si cand viciul este cafeaua, bugetul este afectat. Poate fi cafeaua, poate fi tigara, poate fi jocurile de noroc, poate fi alcoolul. Poate fi zaharul (si el un viciu, zica-se mai periculos decat alcoolul si drogurile usoare).
Deci e greu spre imposibil sa le ierarhizam.
Un fumator va spune ca el da mai putini bani pe tigarile lui decat da un parior inrait. Iar cafeaua nu e viciu, zic bautorii inraiti de cafea. Este o placere, nu-i asa?
Discutie sincera despre vicii – Rolul pozitiv al viciilor?
V-ati pus vreodata intrebarea cum ar arata o societate fara vicii? V-ati intrebat de ce oamenii au aceste vicii? V-am spus din start: o discutie sincera despre vicii.
Va raspund printr-un citat, din pacate nu stiu cine l-a spus, parca Mark Twain, da’ nu-s sigur: viciile sunt dovada ca suntem oameni si nu roboti. Altfel spus: este perfect normal sa ai un viciu.
Important nu este sa renunti la el, sa-ti propui sa n-ai vicii, ci sa ti le poti limita.
Esti fumator, stii ca fumatul e nociv, apai fumeaza mai putin. Iti place alcoolul, iti place senzatia pe care ti-o da, apai trebuie sa stii cand sa te opresti. Si neaparat incearca sa nu bei in fiecare zi.
Despre alcool ar trebui sa va spun ca are si un rol social. Adrian Schiop in cartea sa Soldatii. Poveste din Ferentari. a avut o exprimare foarte misto: alcoolul este un lubrifiant social. Incercati sa va intalniti cu un prieten LA O BERE si incercati apoi sa va intalniti cu el LA O APA. Sau o cola. Va GARANTEZ ca discutiile vor fi altele LA BERE (sau la vin!).
Acum trebuie sa va mai dezvalui o discutie avuta cu cineva, nu conteaza cu cine. Acel cineva imi reprosa faptul ca dau prea multi bani pe vicii intr-o luna. Raspunsul meu a fost simplu: si, totusi, dau mai putin decat dai tu la psiholog.
Cati oameni au o discutie sincera despre vicii cu propriul copil?
A interzice din start un viciu, oricare ar fi el, mi se pare gresit. Fructul interzis este cel mai dulce.
Nu inseamna ca viciul trebuie incurajat, ci inseamna ca trebuie tinut sub control. Sunt persoane care beau cafea de la 14 ani, de fata cu parintii. Sunt persoane care fumeaza alaturi de parinti.
Dar sunt persoane care au vreo 5 vicii de care nu stiu parintii. Afla parintele socat ca al sau copil bea, fumeaza, se drogheaza, bea si cafea si mai joaca si pacanele. „Cuuuum? El e cuminte!”
Este o expresie misto: „copil scapat din lant”.
Nu stiu sa existe discutii sincere despre vicii in scoli. M-as bucura. Psihologii se lauda ca pot ajuta oamenii sa se lase de vicii. Dar de ce n-ar face preventiv o astfel de discutie? Nu vor? Nu pot? Prefera sa fie cat mai multi dependenti?
Va mai dau un exemplu, fara sa-i dau numele: intr-unul dintre orasele de provincie m-am intalnit cu un tip care era minor. Nu conteaza ca eu am baut bere in fata lui, omul a baut suc, nicio problema. Dar am fost mirat sa aflu ca el joaca la pariuri de pe telefon, pe un cont facut de unul dintre parinti. O mare bila alba, daca ma intrebati pe mine: parintele stie exact cand joaca si CAT joaca. Mult mai bine decat sa fure bani din casa si sa se duca pe ascuns la o casa stradala de pariuri. Zic.
Ah, si inca ceva: pentru a avea o discutie sincera despre vicii cu cineva trebuie sa accepti ca ai vicii. Eu nu doar ca accept, dar ma si laud cu ele. Cum, de fapt, ma laud cu tot ce am, calitati si defecte.
Acum sper ca pot avea si cu voi o discutie sincera despre vicii. Eu v-am zis ce aveam de zis, asa ca acum e randul vostru. Astept, evident, si pietrele.
ps: O discutie sincera despre vicii trebuie sa plece de la premisa ca oamenii viciosi NU sunt inferiori celor fara vicii. Daca discutia pleaca de la premisa ca viciul este UN DEFECT, atunci se duce dracu sinceritatea.
3 thoughts on “Discutie sincera despre vicii”