Diamante si narcotice
Va spuneam acum cateva saptamani despre cum am inceput sa fiu mai atent la personaje (din cauza Silviei; si vorbesc foarte serios cand spun asta). Atunci era vorba despre spectacolul Motke Hotul. Motke era un personaj extrem de interesant, iar pe mine a reusit sa ma intrige, insa sa ma pastreze pe o linie neutra. Nu am empatizat pana la capat cu el, insa nici nu m-am putut bucura de raul lui. Avea in el, in mod echilibrat as zice, calitati si defecte. Fusese construit special pentru a intriga.
Aseara am vazut Diamante si narcotice la Teatrul In Culise. Un spectacol SUPERB. Claudia Ene interpreteaza ABSOLUT SUPERB pe Nicole (cea mai tanara intervievata de pe EmilCalinescu.EU, daca nu stiati). Totusi, am o problema: pe cat de mult iubesc interpretarea Claudiei, pe atat de mult urasc acel personaj.
Sa va zic, pe scurt, despre ce este vorba, incercand pe cat posibil sa nu fac spoiler. Asadar, este vorba de fata de bani gata din Braila (mama este notar, tatal este directorul portului). Urmarim viata ei (povestita chiar de ea) de cand era copil (3-4 ani) pana cand … se termina spectacolul :). Cand anume se termina spectacolul si ce se intampla cu Nicole va las pe voi sa descoperiti 🙂
Trebuie acum sa va zic trairile mele din timpul spectacolului:
1. Din punctul meu de vedere copiii se impart in 2 categorii: cei care au frati si cei singuri la parinti. Cei singuri la parinti sunt, in majoritatea cazurilor, mai egoisti, mai rasfatati, dar, in acelasi timp, mai singuri. Ei au impresia ca totul li se cuvine. Au impresia ca toata aceasta lume se invarte in jurul lor. Asta pentru ca atunci cand sunt mici micul lor univers (parintii, alte rude, prietenii de familie) chiar se invarte in jurul lor. Nicole, personajul principal, este singura la parinti. Iar parintii sunt niste oameni instariti (pentru orasul micut de provincie sunt niste persoane EXTREM de bogate).
2. Cand era mica Nicole se visa printesa. Nu radeti, cunosc persoane care se viseaza si la 25 de ani printese. De multe ori am spus ca acest curent monarhist, extrem de virulent in ultima perioada, este accentuat de adolescentele-intarziate, care se viseaza printese. Asadar, rasetele mele la glumele cu pricina aveau alt substrat. Din acest motiv recomand acest spectacol tuturor celor care se viseaza printese. Nu zic ca le doresc sa aiba soarta lui Nicole, insa in sinea mea sper ca un astfel de spectacol le poate trezi. Sau macar am eu sufletul impacat ca am facut tot ce mi-a stat in putinta.
3. La un moment dat tatal lui Nicole, directorul portului, este arestat. Garda financiara gasise nereguli. In timp ce Nicole isi plangea in hohote tatal, mie-mi venea sa aplaud. Imi venea sa ma ridic, sa aplaud si sa urlu: BINE I-AU FACUT! Exact cum s-a aplaudat la arestarile unor celebri corupti din Romania. Bietul de el, nu va mai putea fura…
4. Imediat dupa arestarea tatalui, familia lui Nicole este nevoita sa se mute intr-un apartament de 3 camere. Ea nu suporta, considera ca spatiul este extrem de mic. Ea plangea acolo, pe scena, in timp ce eu ma bucuram. Ma bucuram ENORM! De fapt, mint! In sinea mea eram nefericit: trebuia sa va mutati intr-o garsoniera, sa vedeti cum e. Trei camere, pentru unii ca voi, e deja prea mult!
5. Ma uitam, uneori, la ACTRITA Claudia Ene si nu la personajul Nicole. Eram IMPRESIONAT de modul in care s-a maturizat, de modul in care joaca. Ea este inca eleva la liceu. Langa mine, o amica era mirata de varsta Claudiei: 19 ani neimpliniti. Cum, are doar 19 ani? Credeam ca e actrita profesionista…
Comparati poza aceasta(facuta dupa spectacolul We are Hollywood) cu poza de mai sus. Asa este ca pare cu totul alta persoana?
Acum va mai zic un singur lucru: povestea este, asa cum zic americanii, bazata pe fapte reale. Sau, ma rog, e INSPIRATA din povestirile unei pustoaice din Braila, pe al ei blog. Acum, unde se desparte realitatea de fictiune nu pot sa va spun. Ce stiu, insa, cu siguranta, este faptul ca Nicole cea reala este foarte activa in online. Chiar as fi curios de opinia ei despre acest spectacol. Si inca un articol despre Nicole cea reala, dintr-un ziar local.
De ce se cheama spectacolul Diamante si Narcotice va las pe voi sa descoperiti. Si va mai zic un singur lucru: dureaza aproape 2 ore. Doua ore pline, intense, in care cu siguranta NU te vei plictisi. Felicitari, Claudia Ene, inca o data, si mult succes pe mai departe. CU SIGURANTA vei ajunge o actrita mare! Eu promit sa fiu in public, sa te aplaud furtunos (chiar si atunci cand detest din suflet personajul pe care-l joci). Salutari TEATRALE tuturor! 🙂
One thought on “Diamante si narcotice”