Despre foloasele si pierderile pe care ni le aduce progresul a fost prima conferinta organizata de Opera Nationala la care am participat. Invitatul a fost academicianul Mircea Flonta, moderator fiind Daniel Nica, lector universitar la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti.
In acest articol nu voi scrie despre ceea ce a vorbit domnul academician, nu voi dezbate in niciun fel ideile prezentate, ci voi vorbi despre cum am trait eu aceasta conferinta, ce am simtit eu inainte si in timpul conferintei.
In primul rand, trebuie sa contextualizez un pic: pana in urma cu cateva zile, mai precis pana pe 4 noiembrie, eu nu fusesem niciodata la Opera Nationala Bucuresti. Diverse concerte mai vazusem, in alte opere din tara intrasem (nu pentru opera, ci pentru alte evenimente), dar sa intru in sala Operei din Bucuresti nu se intamplase.
Insa astrele s-au aliniat in asa fel incat in decurs de o saptamana am fost de 2 ori la Opera: prima oara pe 4 noiembrie 2024, la proiectia speciala a filmului Enescu jupuit de viu, si a doua oara vineri 8 noiembrie 2024 la conferinta intitulata Despre foloasele si pierderile pe care ni le aduce progresul. Nu ma laud, ci dimpotriva, imi pun cenusa-n cap, insa stiti cum e cu maturizarea: ea vine mai tarziu. La unii deloc. Sunt convins ca la 20 de ani, chiar si la 29, nu as fi avut ce sa caut la Opera. Acum indraznesc sa cred ca da.
Revenind la aceste evenimente, Scena Gandirii – Conferintele Operei Nationale Bucuresti, m-am mirat atunci cand am citit ca pe langa un invitat mai sunt si 3 cantareti: o soprana (Monica Luca), un tenor (Andrei Petre) si o pianista (Ioana Maxim). Nu stiam cum vor decurge lucrurile, vazusem ca sunt pe Youtube cateva inregistrari, insa am zis sa ma las surprins. Sa descopar live cum sta treaba.
Ah, era sa uit: totul urma sa se desfasoare in foaier si nu in sala mare a Operei.
Ce s-a intamplat de fapt? Cum s-a desfasurat evenimentul?
Lucrurile au stat in felul urmator: evenimentul a fost din start gandit in 2 parti distincte. In prima parte, domnul academician Mircea Flonta si-a tinut prelegerea cu care venise pregatit, prelegere care nu a avut niciun fel de suport video. Omul avea niste foi, dar nu citea de pe ele, ci se uita. Avea niste idei principale notate.
Dupa o scurta pauza (10 minute), a urmat un dialog intre moderator si invitat. Moderatorul era cineva din domeniu, un cadru didactiv de la Facultatea de Filosofie, asa ca intrebarile au fost inteligente, bine tintite, extrem de pertinente. Eu ma asteptam sa se ia intrebari si din public, intr-un fel regret ca nu s-a intamplat asta. Deja ma stiti: imi place sa fiu un spectator activ, sa ma afirm. Insa pe de alta parte, mi-a parut bine, sunt convins ca din public nu ar fi venit intrebari la fel de bune. Sau poate ma insel si, de fapt, am ratat o dezbatere vie. Nu voi afla niciodata.
Din cand in cand, dialogul (ori monologul, in prima parte) era intrerupt de un insert muzical prezentat de moderator. Eram totusi in cladirea Operei Nationale, trebuia sa auzim si ceva muzica.
Am uitat sa precizez, desi probabil multi dintre voi stiti deja: domnul academician Mircea Flonta are 92 de ani! In ciuda acestui lucru, el a stat O ORA INTREAGA in picioare (in prima parte, atunci cand a avut monologul). In plus, dictia sa este aproape perfecta, ar fi putut vorbi inteligibil si fara lavaliera. Tot respectul pentru dumnealui!
Nu pot sa inchei fara sa spun cateva cuvinte despre public. La prima vedere, publicul era format in majoritate din varstnici, desi erau si cativa tineri (un numar totusi deloc neglijabil). Oameni care merg probabil des la Opera, unii dintre ei cunoscuti. Ma rog, poate erau mai multi cunoscuti, dar nu i-am recunoscut eu pe toti. Nu vreau sa le dau numele, desi nu ar fi nicio rusine pentru ei. Un public exemplar, sorbea cuvintele invitatului, cu totii eram realmente vrajiti. Am observat atent o tanara care si-a notat toata conferinta (era singura care a facut asta; desi era departe de mine, estimez ca era, ca varsta, studenta ori masteranda).
Din pacate, o parte din public (estimez ca aproximativ 20-25% dintre cei prezenti) a plecat la pauza. Fara zgomot, fara sa deranjeze pe nimeni. Pur si simplu nu au mai revenit in sala. Nu stiu de ce, cumva mi-a parut rau, caci am auzit lucruri parca mai interesante in partea a doua.
Asadar, Despre foloasele si pierderile pe care ni le aduce progresul a fost prima dintre conferintele Operei Nationale Bucuresti la care am fost prezent fizic. Voi recupera si voi cauta sa vad si alte conferinte precedente. Si ma voi stradui sa merg si la viitoarele. Urmatorul invitat, din data de 9 decembrie, va fi scriitorul Mircea Dinescu (ora este 16:30, din cate vad).
One thought on “Despre foloasele si pierderile pe care ni le aduce progresul (Scena Gandirii – Conferintele Operei Nationale Bucuresti) – 8 noiembrie 2024”