Deseori neobservat

Va spuneam zilele trecute ca urmeaza sa merg la un spectacol de teatru dupa o carte de Herta Muller. Spectacolul Deseori neobservat s-a jucat luni, la Teatrul Mignon. Asa cum am promis, acum este randul impresiilor personale.

Intai si intai, precizez din start un lucru: nu am citit cartea Leaganul respiratiei. Cine a citit-o va judeca comparativ cu cartea. Unii considera ca spectacolul ar fi „vag inspirat” de cartea celebrei autoare. Nu ma pot pronunta, pot insa spune ca spectacolul mi-a starnit interesul pentru carte. Este un lucru cert: imi doresc sa citesc aceasta carte. Imi este clar ca spectacolul este doar o mica parte din carte, asa ca nu pot decat sa-mi imaginez restul cartii. Abia astept s-o lecturez.

Deseori neobservat 1

Spectacolul Deseori neobservat este un dialog cu sine al personajului Leo Auberg, deportat intr-un lagar de munca dupa cel de-al doilea razboi mondial. Am folosit termenul DIALOG pentru ca asa ne este reprezentat: doi actori, Istvan Teglas si Cristian Gheorghe, doua ipostaze diferite ale personajului, dialogheaza. Se cearta, se contrazic, fac schimb de roluri.

Deseori neobservat 2

Pe fundal se aude o muzica de pian superba, care uneori ii acopera pe cei 2. Vizual, 3 becuri care se aprind si se sting intr-un ritm halucinant. Un decor minimalist ne da ocazia sa privim doar jocul scenic al celor 2 actori. Oh, dar si ce actori.

Deseori neobservat 3

Un spectacol care te pune pe ganduri, un spectacol care te face sa parasesti sala de teatru cu sentimente contradictorii. Personal, pentru a clarifica multe lucruri, am decis sa lecturez cartea. Vazut dintr-o perspectiva comerciala, spectacolul este o excelenta reclama pentru carte. Cartea, de asemenea, scrisa de o castigatoare a premiului Nobel, este o excelenta reclama pentru spectacol.

Mergeti si vedeti Deseori Neobservat cu Istvan Teglas si Cristian Gheorghe, dupa cartea Leaganul Respiratiei, de Herta Muller (roman ce are la baza biografia scriitorului Oskar Pastior, trecut prin experienta traumatizanta a lagarului de concentrare sovietic). Regia este semnata Amalia Olaru, iar scenografia Hermina Stanciulescu. Eu l-am vazut la Teatrul Mignon din centrul capitalei, un teatru mic si dragut, unde cu siguranta va veti simti bine. Dupa lectura cartii probabil voi avea alta perspectiva, dar despre carte voi scrie, daca voi simti necesar, un articol distinct. Salutari TEATRALE tuturor!

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !