Deseori neobservat – luni, 17 martie, la Teatrul Mignon

Deseori neobservat este punerea in scena a romanului Leaganul respiratiei, scris de Herta Muller.

Ideea in sine intriga: Herta Muller PUSA in scena? Foarte greu de pus in scena. Eu urmeaza sa ma conving luni seara.

Pana atunci, va dau fix 6 repere: 3 opinii despre spectacolul Deseori neobservat si 3 opinii/recenzii despre cartea Leaganul respiratiei. Asadar:

– Nu este deloc ușor să pui în scenă o adaptare după un roman de Herta Müller. Mai ales când vine vorba despre Leaganul respiratiei (Humanitas Fiction,2010), roman ce are la bază biografia scriitorului Oskar Pastior, trecut prin ororile lagărului de concentrare. […] Pot să vă spun că piesa nu este nici pe departe o transcriere fidelă a romanului. Din fericire, regizorul spectacolului Deseori Neobservat vine cu un artificiu, în sensul în care transformă un spectacol cu un singur protagonist, într-unul în care protagonistul se dedublează atât din interior către exterior, cât şi invers. Istvan Teglas şi Cristian Gheorghe sunt unghiuri şi nuanţe ale aceluiaşi personaj, Leo Auberg. Muzica de pian de pe fundal, scârţâitul vinilului, dar şi jocul de lumini (trei becuri care se sting şi se aprind într-un ritm halucinant) accentuează atmosfera minimalistă. Restul e doar poezie. (Semne bune)

– Istvan Teglas si Cristian Gheorghe se joaca in intuneric. Cand se aprinde lumina, fac schimb de suflete. Isi parasesc personajele, apoi se intorc in ele ca si cand ar imbraca o haina veche pe care o scutura de amintiri. Se plimba cu pasi surzi pe coridorul timpului pana dau de ciment – e peste tot, ii sufoca, e ca o extensie psihedelica a lor. In el se ascunde o istorie trista. Atat de trista, incat nu poate fi spusa de un singur om. (Ziarul Metropolis)

–

Replici din spectacol:

“Dar poate că o să te întâlnesc odată într-un alt loc. De pildă într-o gară. Să zicem că mă urc în tren şi tu te afli deja în acelaşi compartiment. Mă aşez vizavi de tine ca şi cum asta ar fi tot. Şi atunci voi începe să râd. Sau poate că nu voi râde. Deloc.”

“Odată mă voi uita în stradă de la fereastă şi’n ziua aia va ploua, iar jos un bărbat nu va reuşi să-şi deschidă umbrela. Eu voi vedea că mâinile lui sunt mâinile tale. Şi-atunci o să-i strig de la fereastră: De ce nu traversezi strada? Acolo pe partea cealaltă nu te vei uda. Iar el va spune : „Cum de mă tutuiţi?”Nu vă cunosc , domnule, vă tutuiesc doar mâinile!”

“A căzut o stea. Trebuie să-ți dorești ceva. Mie nu mi-a trecut nimic prin cap. Ție?” (artactmagazine.ro)

Din recenziile cartii Leaganul respiratiei nu va dau citate. Va recomand doar pe urmatoarele:

– bookblog.ro;
– Atelier.liternet.ro;
– Revista22.
– Despre roman, povestea lui si premiile, gasiti informatii pe wikipedia.

Atat spectacolul teatral cat si cartea mi se pare extrem de interesante. Recunosc, nu am citit cartea, nu am timp s-o citesc pana marti, insa daca-mi va placea foarte mult spectacolul promit sa ma apuc de ea.

La Teatrul Mignon am fost o singura data, la Moftul Roman cu Lari Giorgescu. Aici se va juca luni seara si Deseori neobservat, punerea in scena a romanului Leaganul respiratiei, de Herta Muller. Salutari TEATRALE tuturor si sa ne vedem cu bine luni seara 🙂

Comments

comments