Demisia de la o multinationala. Brexit.

Sa zicem domnul GB lucreaza la o mare multinationala. Are un salariu bun, insa pe langa salariu multinationala ii ofera multe alte chestii: ii plateste telefonul (si se si asigura ca are tot timpul cele mai noi device-uri), ii plateste rata la casa (rata care a fost negociata PERSONAL de catre multinationala; casa nu e a lui, a lui va deveni abia cand el iese la pensie), ii plateste concediile, atat in tara, cat si in strainatate, ii plateste asigurari medicale, ii da masina de serviciu, insa ii controleaza strict viata. Domnul GB nu poate merge decat unde-i zice firma, firma stie exact cat vorbeste GB la telefon (si, eventual, cu cine), GB nu poate sa-si ia nici macar o zi de concediu fara sa aiba o justificare (bolile trebuie certificate musai de clinica medicala cu care firma are contract). Se poate sa se imbolnaveasca, dar nu exista ca el sa fie obosit, ca el sa vrea sa-si petreaca timpul cu familia ori ca, pur si simplu, sa vrea sa se duca unde are el chef cateva zile. 

Domnul GB sa zicem ca e un nene care munceste si a carui munca trebuie apreciata. El tine, cumva, firma aia. Pe langa el, insa, sunt o gramada de bagatori de seama, o gramada de taietori de frunze si de frecatori de menta. In plus, cei din consiliul de administratie, care se lauda cu realizarile marete ale firmei, sunt niste incompetenti notorii.

Intr-o zi, GB nu mai rezista si isi da demisia. Vrea sa fie liber! Deodata, toti colegii sai de serviciu, care pana atunci il apreciau, se intorc impotriva lui. Fac petitii la conducerea multinationalei, cerand urmatoarele:

– Sa-l evacueze IMEDIAT din casa FIRMEI;
– Sa-i ia IMEDIAT telefonul si masina, ca-s ale firmei.
– Sa-i anuleze INSTANT asigurarea medicala, daca MAINE se imbolnaveste sa se descurce.
– Sa vorbeasca cu bancile sa nu-i acorde, acum sau in viitor, vreun credit pentru achizitia de locuinte;
– Sa ii puna bete-n roate in eventualitatea in care va dori sa continue pe cont propriu in viitor.

In plus, instant, fostii sai colegi de serviciu rup relatiile de prietenie cu GB. GB trebuie sa fie izolat si-n plan personal, nu doar profesional.

Cand auzi de un astfel de caz, cu cine empatizezi? Cu victima, care doreste sa fie LIBER, ori cu multinationala si ai sai angajati, care vor sa-l execute, asa cum stiu si asa cum pot, pe cel care a indraznit sa fie diferit?

Eu, unul, (il) respect pe GB si il incurajez. Poate GB nu va reusi, poate va ajunge mult mai sarac peste 10 ani. Poate va regreta decizia din punct de vedere financiar. Dar trebuie sa-i apreciem curajul si sa-l incurajam sa fie liber!

Poate ca firma va merge mai rau fara GB. Poate ca intr-un final se va desfiinta. Poate ca, pe viitor, din cauza lui GB ceilalti angajati, cateva mii, vor ramane saraci. Asta nu inseamna ca trebuie sa dam cu pietre in GB. Dimpotriva, eu voi empatiza cu GB si voi aplauda macar curajul sau.

Despre Brexit am scris ceva pe blogul politic. Am pus doar 5 intrebari. Despre demisia de la o multinationala n-am scris niciodata, n-a fost cazul pentru mine. Insa am tot citit pareri la diverse persoane, cu totii aplauda curajul celui care demisioneaza si care actioneaza pe cont propriu. Totusi, de ce nu vede nimeni similitudinile evidente dintre o astfel de demisie si iesirea Marii Britanii din UE? Mie mi se par cazuri identice in proportie de 80%. Salutari BRITANICE tuturor!