Declick. Umor oltenesc. Alandala.

Se spune despre olteni ca sunt speciali si ca se simt intre ei. Uneori nu stii ca omul de langa tine ori din fata ta este oltean. Insa simti asta. Cumva, te simti bine langa el, te atasezi repede de ceea ce face el, te bucuri alaturi de el. Umorul oltenesc este special si-l recunosc. Nu-l pot explica, nu-l pot decat arata. Pot BANUI ca un spectacol, un film sau o carte are ceva oltenesc in el/ea.

Pe mine m-a distrat tot timpul sa citesc un eveniment, nu conteaza care, de la coada la cap. De multe ori, presa face „live-texting” de la un eveniment, un proces celebru sa zicem, de la coada la cap. Ca sa citesti in ordinea cronologica trebuie sa derulezi pana la final si apoi sa citesti de jos in sus. Initial faceam si eu asta, insa apoi mi-am dat seama ca cititul de la cel mai recent eveniment catre celelalte, mai putin recente, are un farmec aparte. Poate am prieteni jurnalisti/studenti la jurnalism, care-mi vor da explicatia adevarata, insa eu simt ca are un farmec aparte SI o astfel de citire a unui eveniment.

Incercati sa faceti o astfel de cronologie pentru un eveniment din viata voastra. Incercati sa puneti pe hartie relatia voastra cu partenerul de viata. Si vedeti ce iese. Vedeti ce veti descoperi citind-o astfel.

Imaginati-va ca mergeti la teatru si gasiti un scaun ocupat … de o pisica. Te asezi langa ea, sperand sa furi macar un pic din popularitatea ei. Iti dai check-in-ul de la teatru punand poza cu ea, poate-poate primesti 2-3 like-uri in plus.

Ati pus vreodata accentul pe pozele de pe peretii unei carciumi? Va mai aduceti aminte ce pictura era pe peretele unei pizzerii ori unei ceainarii? Uneori relatia voastra cu cineva poate fi redusa la niste tablouri. Ne-am cuplat cu tabloul X pe perete si ne-am despartit cu tabloul Y.

Alandala este o locatie mai de hipsteri. Am fost acolo, pentru prima oara, atunci cand a fost Noaptea galeriilor, fiind acolo pentru a vedea expozitia unei tinere actrite pe care avusesem placerea s-o si intervievez: Nora Cupcenco. Asociam deja acel loc cu pictura, nu-mi imaginasem, insa, ca voi vedea acolo un spectacol de teatru care are ca tema (aproape) centrala pictura.

Daca vreti sa va imaginati ce am trait eu duminica seara, impreunati toate paragrafele de mai sus. Spectacolul se cheama Declick si se joaca, in mod normal, la Godot SubScena. Eu l-am vazut la Alandala si mi-a placut. Vi-l recomand si voua. Nu va zic mai multe despre el, v-am zis deja destule. Regia e semnata de Alex Unguru, un oltean extrem de talentat si cu un umor din ala cum imi place mie: oltenesc. Salutari TEATRALE tuturor!