De ce vreau sa citesc Cartea lu' Chinezu?

Pana sa va vorbesc despre Cartea lu’ Chinezu, trebuie sa va vorbesc despre Chinezu’. Mi se pare relevant sa stiti despre cine vorbesc in acest articol. Bineinteles ca prezentarea va fi una subiectiva, nicidecum una obiectiva.

Pe scurt de tot, Cristian China Birta, zis si Chinezu, este unul dintre primii bloggeri mari pe care i-am cunoscut personal. Prima la o conferinta, Social-Media Summit 2012, si de atunci alte multe poze. Acea prima poza este cea de mai jos:

Daca vi se pare ca poza este miscata, sa stiti ca fotograful era chiar emotionat. Iar daca nu ma recunoasteti vestimentar, sa stiti ca inca nu descoperisem Hawaii-ul. Eram abia la capitolul camasa albastra cu guler si mansete albe.

Emil Calinescu la Zimnicea — Pe vremuri eram atat de tembel incat puneam brandul blogului pe poze. Si eram de-a dreptul tampit pentru ca stergeam pozele originale. Macar eram mai slab decat acu’ :))

Revenind la Chinezu (desi acum blogul sau este exact numele din buletin, CristianChinaBirta.ro, eu tot Chinezu ii zic, cu sau fara apostrof la sfarsit), trebuie sa spun ca am constatat ca este bloggerul de la care am invatat cel mai mult (sau cele mai multe). Am invatat multe atat din ce scrie Chinezu pe blog, cat si din diversele sale discursuri si conferinte. As pune la socoteala si intalnirile pe care le-am avut cu el in diverse ocazii, in frunte cu mini-excursia de la Zimnicea.

Acum vreau sa subliniez ceva interesant legat de el, un lucru extrem de relevant pentru mine: Chinezu este unul dintre putinii oameni care este la fel de bun in scris si oral.

Fara sa va dau exemple, pot spune ca pana acum am dat de urmatoarele situatii:

curs de public speaking — Desi am impresia ca aceasta poza a fost realizata ieri, cursul de Public Speaking dupa care a fost ea facuta a avut loc in anul … 2014!!!

Bloggeri care scriu prost, dar care au o mega-carisma. Despre unii dintre ei pot spune cu mana pe inima ca m-am bucurat atunci cand s-au bucurat de vlogging: Perfect. Scrisul nu era pentru voi!
Bloggeri care scriu excelent, dar nu se descurca deloc cu vorbitul, fie nu au dictie, fie nu au o voce placuta, fie se crispeaza in fata unei camere ori a unui microfon. Fie toate la un loc.
Bloggeri care nu se descurca nici ca vloggeri, nici ca bloggeri. Nu stiu cum de acestia din urma rezista-n bransa, dar na, nu e chiar treaba sa-i arat cu degetul.
Bloggeri care se descurca excelent in ambele parti.

Din pacate, Chinezu este unul dintre putinele exemple (zic sa fiu finut si sa nu zic SINGURUL) pe care-l pot da in acest sens. El nu presteaza pe video, poate a considerat ca vloggingul nu e de el, dar are o voce excelenta inclusiv pentru radio.

Totodata, trebuie sa va spun o chestie importanta, fundamentala, pe care am invatat-o de la el de-a lungul timpul: e important sa stii sa-ti asumi greselile. Sa iti torni cenusa in cap. Prima oara cand am vazut ca a facut asta a fost in 2012, cand si-a cerut scuze fata de McDonald’s. Ultima oara s-a intamplat acum cateva zile. Va las clipul aferent (ma rog, podcastul):

Ascultati, va rog, ce v-am dat si cititi articolul linkuit mai sus. Sa-mi spuneti daca am dreptate in ceea ce priveste calitatile sale oratorice si scriitoricesti.

Eh, acum ajung in sfarsit la partea importanta, la cea care m-a facut sa scriu acest articol. Un om care scrie bine, care are si experienta intr-un domeniu (oricare ar fi el), care presteaza bine si cu vocea (audio si video), trebuie sa scrie si o carte. Eu nu zic AR PUTEA ori AR TREBUI, ci spun TREBUIE. E musai.

Poate am eu o parere prea buna despre carti, in special cele in format fizic, insa eu chiar cred ca oamenii care au ceva de spus TREBUIE sa lase in urma lor si carti, mai ales daca vorbim de oameni care din asta-si castiga existenta, DIN SCRIS.

Sa ne intelegem: eu as citi de la Chinezu cam orice carte, atat de mult imi place stilul lui. As da o sansa si unei fictiuni scrise de el, as da o sansa si unui roman istoric (sa ne povesteasca anumite evenimente sociale si politice, cum le-a trait el). Poate doar o poveste romantica n-as citi si nu din cauza ca-i scrisa de el, ci din cauza ca nu citesc asa ceva (decat rar).

De altfel, imi amintesc foarte bine cum tot prin perioada aia, la inceputurile bloggingului meu profesionist (2011 – 2012), luasem apararea unui profesor de la FJSC care scrisese o carte. Mi-au sarit multi bloggeri in cap, il urau pe acel om, considerandu-i complet inutila si irelevanta acea carte. Inca de pe atunci, fara sa-l fi cunoscut pe tip (eu am scris de bine despre carte inca dinainte ca ea sa apara, ca principiu apar o carte, nu mi se pare deloc risipa de copaci, asa cum o vad unii ecologisti agitati), mi-am dorit ca si alti bloggeri sa scrie carti. Daca X spune despre Y ca a scos o carte proasta si ca Y nu este relevant in domeniul bloggingului, ideal ar fi ca X sa se apuce sa scrie o carte (MULT) mai buna decat Y. Asa vad eu lucrurile, asa le-am vazut dintotdeauna.

Cartea se lauda a se adresa oamenilor de afaceri, antreprenorilor si tuturor celor din zona de marketing. Da, cartea SE LAUDA, nu e nimic rusinos in asta. De altfel, acesta ar fi al doilea lucru pe care l-am invatat de la Chinezu: nu e nicio rusine sa te lauzi singur. Daca nici tu n-o faci (bine, io o faceam dinainte sa aud de la el asta, insa aveam nevoie de o confirmare externa).

Stiu ca ma veti intreba de unde stiu daca-mi va placea cartea lu’ Chinezu. Cum de scriu atat de pozitiv despre o carte pe care n-am citit-o. La aceste lucruri raspund in 3 puncte:

In afara de situatia in care se va metamorfoza complet si va scrie complet diferit de cum scrie pe blog, in mod sigur imi va placea stilul de scriere.
In cazul beletristicii discutam despre PLACERE. In cazul cartilor de specialitate, din orice domeniu, discutia este despre UTILITATE. Deci, ca sa zic asa, e irelevant daca-mi PLACE sau nu. E important doar cat de utila (IMI) va fi.
Am pus acel IMI intre paranteze pentru ca, de data asta, nu eu sunt cel relevant in propozitie. Pur si simplu, daca MIE nu mi se va dovedi utila nu inseamna ca ea este inutila de felul ei. In plus, utilitatea ei se vede si-n timp: cat de valabila va mai fi ea peste 5 ani, peste 10 ani ori peste 20 de ani? Nu demult (in decembrie 2020, mai precis) am citit o carte clasica de marketing, scrisa undeva prin 2000. Am ramas socat sa vad cat de utila mi-a fost MIE in 2020. Cand am scris despre ea pe blogul de carte (cartea se numeste Cele 11 legi imuabile ale internet brandingului, fiind scrisa de Al Ries & Laura Ries), doar asta aveam in cap: sa conving cititorii sa citeasca aceasta carte in 2020. Sa le spun cat de valabile mai sunt acele legi. Nu stiu cum voi prezenta cartea lu’ Chinezu peste 20 de ani, asta nici eu si nici el nu putem spune.

Chinezu carti — Mi-am permis sa iau aceasta poza de pe profilul de Facebook al autorului pentru a va arata ca omul are si indeletniciri d-astea culturale. De fapt ar trebui sa fie evident (desi pentru unii nu e deloc): ca sa scrii bine trebuie sa si citesti. Ma rog, trebuie sa citesti si din alte motive, nu doar din acest motiv. Articolul complet despre treaba asta il gasiti la el pe blog.

Ce va pot spune sigur este ca puteti face precomanda la cartea lu’ Chinezu la Carturesti. Cartea a aparut la Editura Hyperliteratura. In casuta de comentarii puteti lasa impresiile voastre despre Chinezu, atat despre el online, cat si despre el offline. Iar daca NU l-ati cunoscut vreau sa-mi spuneti SINCER daca v-am convins ca merita sa-i cititi cartea. Impresiile despre cartea lu’ Chinezu le voi scrie pe CitestEmil.RO, loc unde imi las impresiile despre ORICE carte citita.