De ce nu folosesc ChatGPT este un articol care, de fapt, nu ar trebui sa existe. A justifica o negatie este de obicei absurd. Ar trebui sa fie de ajuns un raspuns de tipul „nu vreau”, „nu am nevoie”, „nu simt”. Insa din pacate sau din fericire, ChatGPT este mult prea important, prea relevant, pentru a-l trece cu vederea.
As putea trece direct la concluzie, caz in care as spune ca sunt un dinozaur. Un conservator. O persoana care refuza noul, care refuza sa foloseasca tehnica moderna. Cam cum erau acum 20 de ani oamenii care preferau sa vorbeasca la telefonul fix.
Doar ca nu-i chiar asa. Lucrurile sunt un pic mai complicate. Drept urmare, voi folosi o alta comparatie: eu sunt acum exact cum erau acum 15-20 de ani cei care preferau sa caute in carti in loc sa caute pe Google. Eu aflam o informatie de pe Google aproape instant, insa ei reuseau sa iti dea citate exacte. Ei pareau mai documentati. Calitate vs rapiditate, ca sa zic asa.
Sa revin la intrebarea initiala.
Asadar, de ce nu folosesc ChatGPT (si alte asemenea)? Raspunsul simplu este pentru ca nu-mi propun. Ca nu sunt curios (intai si intai) si pentru ca sunt convins ca mi-as fura singur caciula.
Eu compar folosirea ChatGPT cu modul in care foloseam pe vremuri site-uri tip Referate.ro. Ne furam singuri caciula, radeam de profesorii care nu stiau sa caute, ne bucuram ca am scapat de munca, ca am luat-o pe scurtatura. Ne bucuram ca ii pacaleam.
Sa revin la zilele noastre. Am intrebat zilele trecute ceva pe Facebook. Ceva ce era jumatate la caterinca, jumatate serios. Cineva m-a indemnat sa intreb ChatGPT. Fix in momentul ala am constientizat un lucru: la mine in creier nu exista aceasta optiune. Pur si simplu trebuie sa-mi spuna cineva sa fac aceasta actiune, caci in mintea mea ChatGPT nu exista. Asa cum in mintea multor oameni in varsta nu exista Google.
Da, sunt constient ca ChatGPT va schimba radical omenirea. Google deja ne-a schimbat-o. Sunt constient ca la un moment dat, habar n-am cand va veni acel moment, raspunsul pe care un bot sau altul ni-l va da la o intrebare va fi reperul. Sunt insa constient si de alt lucru: folosirea ChatGPT in exces, pentru a inlocui o munca umana, este gresita.
Acum cateva luni, o amica mi-a dat sa-i citesc un articol pe care ea il scrisese pe blog. Nu neg, imi placuse articolul, desi avusesem cateva observatii. Mi-a zis apoi ca l-a scris cu ajutorul ChatGPT (sau a altui instrument asemanator). Ca ea nu poate scrie pur si simplu, ca nu-i vin ideile.
Am dat repede sa caut, sa vad daca botii il recepteaza ca articol scris cu AI. Rezultatul m-a surprins: cica nu. Ceea mi-a adus iarasi aminte de mine si de ce faceam in facultate: fie ca luam de la altii, fie ca luam de pe internet, modificam totul atat de mult incat parea original. Munca aceasta mi se parea mult mai usoara si mai placuta, cu sau fara ghilimele, decat munca de a concepe eu de la 0 acel referat.
Deci eu ar trebui sa fac la aproape 40 de ani ce faceam la 15-20 de ani? Sa fac asta in mod CONSTIENT si sa ma mai si laud cu asta? Macar atunci o faceam pe ascuns, cel putin fata de profesori. La mine sincer da eroare!
Imi furam singur caciula? Evident. Asa cum un blogger care scrie cu ajutorul ChatGPT isi fura singur caciula. Se faulteaza singur. ChatGPT il va inlocui, fie acum, fie peste 5 ani. Nu stiu daca putem grabi ori incetini in vreun fel acest proces. Eu mi-as dori sa cred ca da, dar un raspuns cert nu am. Insa nu m-as simti deloc bine sa stiu ca articolul X, bun sau prost, nu e 100% munca mea.
Ca sa ma exprim altfel: prefer sa mor pe mana mea decat sa castig pe mana altuia.
Stiu, sunt constient ca ChatGPT este, cel putin momentan, un fel de plastilina: se muleaza pe dorintele tale. Daca-i dai ordine precise, el da cu totul alte rezultate. Ordinele acelea sunt gandite de tine. Deci, intr-un fel, este si meritul tau.
Repet ce ziceam la inceput: momentan sunt un conservator din ala care este reticent la schimbare. Nu simt nevoia acelei schimbari, o consider inutila. O fita. Cel putin in activitatea mea, de blogging. Peste 10 ani, cand voi fi complet inlocuit, voi injura si mai rau AI-ul.
Deci, De ce nu folosesc ChatGPT (si alte asemenea)? Pentru ca in mintea mea ele nu exista. Si pentru ca eu consider ca ele sunt atat de relevante cat credem noi ca sunt. Oamenii vor investi in ele atata timp cat oamenii le vor folosi. Daca vor fi folosite doar de 5% dintre oameni, investitiile in ele se vor diminua treptat. Asa cum Google a devenit ce a devenit nu pentru ca e folosit de „elite”, ci pentru ca e folosit de tot globul.
Acum gata. Nu ma mai intrebati De ce nu folosesc ChatGPT (si alte asemenea). Rezum totul prin De ce as folosi asa ceva? Inca nu m-a convins nimeni s-o fac. Nimeni si nimic!
PS: Un alt raspuns la intrebarea De ce nu folosesc ChatGPT (si alte asemenea) este urmatorul: nu am obsesia perfectiunii? Decat o perfectiune robotica mai bine o imperfectiune omeneasca.
Mai depinde și la ce folosești AI-ul ăla, nu?
AI-ul este, în fond, o unealtă, un servitor pe care-l poți pune la oarecare munci, și a cărui calitate a rezultatelor înveți s-o aproximezi în timp.
Just, tot ceea ce delegi s-ar chema că nu mai faci cu mîna ta proprie, și deci ar fi o scădere a ta. Asta dacă privim din avion este chiar corect, în măsura în care criteriul pe care evaluezi situația este solitarul „ **trebuie** să pot să fac cu mîna mea”.
Dar fă o analogie: șeful care a lucrat cîndva cot la cot cu angajații trebuie să fie capabil să facă fix același lucru cu ei, de-acum pînă în vecie? Să fie omul-orchestră, șeful de la fabrică să poată repara un strung, să-l folosească, și să și ambaleze marfa dup-aia? Preferabil cu aceeași eficiență cu a cuiva care face exact meseria aia zi de zi?
Mno, de-aici se despart apele, și devine mai tulbure chestiunea. Poți pune un AI să facă diverse treburi, fără rușine, acolo unde nu mai ai timpul și energia să faci un lucru. Eu l-am pus pe ChatGPT să-mi sumarizeze modele de ceasuri smart, cu filtru trece-jos la prețuri, și să fie grijuliu la ce caracteristici sunt importante pentru mine. Puteam să fac asta singur? Desigur, cu 10..30 de file deschise în Firefox, cu comparatorul de prețuri lîngă mine, cu lista de denumiri comerciale în cap etc șamd. Făceam de-astea cînd îmi construiam pc-ul pe bucăți, de exemplu, știu cum este. Nu mai vreau, mersi.
Cred că tu ai în minte AI-ul raportat la producția de text să zicem literar, loc în care îți dau dreptate: exercițiul este la fel de important precît rezultatul. Dacă azi produci un articol slab, dar scris pe puterile tale, cu ceva exercițiu vei ajunge ca săptămîna viitoare să produci un articol mai bun. Dacă exporți (delegi) sarcina însă .. vei rămîne la genunchiul broaștei.
Doar că gama de utilizări pentru această tehnologie este mult mai largă.
Dar ce parere ai despre presa, despre site-urile, care scriu articolele cu ajutorul AI-ului? Jurnalistul obtine informatia, insa nu mai este capabil s-o redea. Mai este el jurnalist?
Depinde ce standarde ai pentru a evalua meseria. Poate că „jurnalism” înțeles prin prisma unui sec „redă informația primară și pune de la el (ea) 2-3 cuvinte” era oricum perimată. Rari sunt ziariștii care-s capabili să zică interesant despre o știre medie, chiar și-n ziua de azi, cînd încă nu s-au apucat toți de lucrat cu AI.
Pur și simplu meseria respectivă este pe ducă, adio și n-am cuvinte.
Suntem la o bifurcație, iar meseria se va separa în pleavă (cei care mai compun doar cu ajutorul unui AI, și al unor reguli impuse de redacție pentru a stîrni engagement), respectiv cei de calibru care chiar fac jurnalism de investigație și editorialistică pe bune. La cei din urmă contează procesul de gîndire din spate, ce legături fac între idei și fapte, ce ne oferă stimulant dpdv intelectual. Treaba aia n-o să apună.
Dacă acceptăm chat GPT și alți chatboți AI de genul ăsta, atunci ar fi cazul să încetăm discuțiile despre plagiat, nu? Să acceptăm plagiatul că se practică și că, cine știe, o fi cumva benefic pt societate! Un fel de progres tehnologic 😉