De ce merg la teatru?

BlogalInitiative si Teatrul Nottara imi pun o intrebare extrem de interesanta: de ce merg la teatru? Nu musai la Teatrul Nottara, ci in general la teatru. La aceasta intrebare ar trebui sa am si un raspuns. Teoretic, la cat de des merg la teatru, raspunsul ar trebui sa fie usor de dat. In practica, nu este deloc usor.

Mi-ar fi mult mai usor sa spun ce este acela teatru. Mi-ar fi extrem de usor sa arat de ce, in Romania, teatrul este superior filmului. Da, spectacolele romanesti de teatru sunt, per total, superioare filmelor romanesti. In alte tari este invers.

Mi-ar fi foarte usor sa spun ce norocos sunt ca locuiesc in Bucuresti. In Bucuresti am cea mai variata oferta teatrala. Am foarte multe teatre de stat, am la fel de multe teatre particulare, am locatii neconventionale unde se joaca teatru. Se joaca teatru chiar si la cinema. La modul serios, chiar sunt noroc din acest punct de vedere.

Si, totusi, de ce ma duc la teatru? Acolo se intampla ceva, o magie, care ma face sa-mi doresc sa mai merg. Acolo se intampla ceva de care m-am atasat iremediabil. E un fel de film, dar nu-i film; e ceva ce poate fi amuzant, filosofic, tragic, socant, romantic ori toate astea la un loc. E acolo un public care urmareste vrajit ce se intampla pe scena si, deodata, dupa stingerea brusca a luminilor, incepe sa aplaude. Si aplauda indelung, uneori aplauzele dureaza chiar si zece minute.

Decat sa incerc sa explic de ce ma duc eu la teatru, mai usor as convinge pe cineva sa mearga la teatru. Si chiar am aceasta capacitate, chiar am reusit sa convertesc cateva persoane. Nu e ceva complicat, trebuie doar sa cunosti oferta teatrala existenta, trebuie sa cunosti persoana respectiva si trebuie sa stii ce sa recomanzi. Trebuie ca persoana in cauza sa gaseasca un carlig, o ancora (care aici are alt inteles decat in online), ceva de care sa se agate. De exemplu, daca este o persoana care citeste mult, o duci la punerea in scena a unei carti, eventual una pe care deja a citit-o. Daca persoana este cinefila, o duci la un spectacol care a fost si marile ecrane (exista si d-astea). Daca persoana in cauza este una care se uita la televizor (ori care facea asta in trecut), o duci la spectacole care contin vedete TV. Cu siguranta va dori sa il vada pe Gheorghe Ifrim (un actor foarte misto), pe Dana Rogoz (fosta Abramburica este o actrita de nota 10), pe magicianul Marian Ralea ori pe Aurelian Temisan (in cazul in care persoana este un pic mai in varsta).

Depinde, bineinteles, si de tematica, si de varsta persoanei respective, dar, cel mai important, depinde de tine. De tine, ca persoana, cum prezinti acel spectacol de teatru.

In cazul meu e simplu: bah, Emil merge aproape zilnic la teatru; daca merge zilnic, inseamna ca e ceva misto acolo, nu-l vad ducandu-se in locuri plictisitoare. Argumentul exemplului personal functioneaza. Nu intotdeauna, dar macar in 50% din cazuri.

Stiu, nu am raspuns la intrebarea initiala. Din pacate, nu pot. E ceva magic acolo, pot spune cum am ajuns prima oara, pot spune ce se intampla, pot spune ce spectacole sunt bune si ce spectacole sunt mai putin bune, dar pe bune de pot spune de ce merg acolo. De fapt, tocmai d-aia ar trebui sa mergeti si voi: pentru ca o sa va placa atat de mult incat nu veti fi capabili sa explicati de ce va place.

Acum, daca tot n-am fost in stare sa explic de ce merg la teatru, va pot spune de ce TREBUIE sa mergeti la Festin pe Bulevard. E un festival de traditie al Teatrului Nottara, iar farmecul festivalului, ca de altfel si al teatrului, este locatia. Nu poti avea Festin pe Bulevard intr-o alta locatie. Teatrul Nottara, incepand cu aceasta stagiune, a revenit in localul unde functioneaza din 1946.  Personal, voi putea merge doar la cateva spectacole din festin, festivalul coincide, din pacate, cu 2 plecari ale mele: vacanta mea (astia speciali isi iau vacanta-n octombrie) si Comedy Cluj. Dar voi puteti merge sa vedeti mai multe spectacole. Si sa imi spuneti daca ati facut bine ca m-ati ascultat. Salutari FESTIVALIERE tuturor!