De ce imi place sa scriu

De ce imi place sa scriu

De ce imi place sa scriu este, poate, cea mai grea intrebare pe care mi-o poate pune cineva. Cum nimeni nu mi-a pus-o pana acum in mod direct in online ori in mod oficial intr-un interviu, fac acel act de sado-masochism virtual si mi-o pun singur. In cazul in care nu stiati, cele mai bune intrebari primite de mine sunt cele pe care tot eu mi le pun.

Pana sa raspund la intrebarea De ce imi place sa scriu, trebuie sa spun un lucru esential: esential in cazul unui blogger este fix acest lucru. Nu DE CE ii place, ci SA-I PLACA! La modul cat se poate de serios: cunosc oameni mai destepti decat mine, mai cititi, cu experiente de viata mult mai misto, care au vazut filme mai multe, care au vazut mai multe spectacole de teatru, dar care scriu mai prost pentru ca pur si simplu nu le place. Nu simt nevoia sa-si impartaseasca ideile si gandurile, nu simt nevoia de a recomanda o carte misto imediat dupa ce au citit-o. Ori, in sens contrar, nu simt nevoia sa dea de pamant cu un film, asa cum simt eu uneori (din ce in ce mai rar, din pacate sau din fericire).

Acum, revenind la intrebarea initiala, De ce imi place sa scriu, raspunsul nu este unul simplu si nicidecum unul scurt. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa va spun ce este scrisul pentru mine. Scrisul pe blog, sa ne intelegem, caci de mana scriu rar si foarte urat. Abia-mi inteleg EU scrisul.

De ce imi place sa scriu Emil Calinescu

Asadar, revenind. Pentru mine scrisul este o modalitate de COMUNICARE. Eu comunic ceva, chiar daca nu stiu foarte bine cui. De fapt, chestia asta ma incanta, caci eu vad bloggingul ca pe o modalitate de a afla cine mai gandeste ca mine. Imi pun gandurile pe blog, mi le optimizez bine (SEO = Search Emil Optimization) si astept sa vad cine mai gandeste asa. Plec de la premisa ca vor poposi la mine cei care gandesc ca mine, nu si haterii. Vin si ei, mie-mi convin, in esenta haterul, oricat de mult te-ar injura, te considera important.

Eu comunic, deci, si cand scriu, si cand ma joc, iar atunci cand citesc o carte si vad un film creez indirect o noua oportunitate de comunicare, caci acel film, acea carte si acel spectacol de teatru, dupa ce vor ajunge pe blogurile mele, vor putea genera alte discutii.

De ce scriu si nu comunic oral? Pai, din punctul meu de vedere, asta-i punctul meu forte. Ma rog, este punctul meu forte si pentru ca pe acesta l-am antrenat. Un jucator de fotbal este la 33 de ani un fundas central foarte bun pentru ca toata viata s-a antrenat si a jucat pe acel post. Daca la juniori vreun antrenor ar fi avut inspiratia sa-l puna mijlocas central, probabil ar fi ajuns un mijlocas central la fel de bun. La fel si cu mine: daca m-am antrenat sa fiu blogger, daca mi-am antrenat scrisul, atunci la scris sunt bun. Unii comunica prin vloguri, altii prin fotografii, altii, cei pe care-i apreciez cel mai mult, prin toate 3. Eu incerc de ceva timp sa invat cum e si cu vloggingul, rezultatele fiind mai mult decat modeste. Ultimul clip, filmat la metrou (sus, ca sa nu fiu nevoit sa port masca), este cel de mai jos.

Acum este timpul sa va spun 2 efecte benefice ale scrisului (cel putin in cazul meu). Primul este un efect terapeutic: scriu foarte bine cand sunt enervat sau suparat. Dupa ce scriu, enervarea sau supararea parca mi-au trecut. Fix din acest motiv am o tona de postari naspa pe Facebook. Pur si simplu m-am descarcat.

Facebook-ul (intr-o masura mai mare) si blogurile (intr-una mai mica) reprezinta, pentru mine, un fel de sac de box. Ma rog, mai multi saci de box pe care-i iau la pumni constant. Din pacate, uneori nimeresc in pumnii mei diverse victime colaterale. Deseori imi pare rau de ce am spus, insa parerea de rau nu se incheie cu scuze, caci desi nu trebuia sa spun ce am spus, vorbele mele nu-s nicidecum minciuni. Nu pot nicicum sa-mi cer scuze pentru ca am spus adevarul, chiar daca in alt context nu l-as fi spus.

Al doilea efect terapeutic este ca scrisul alunga insomnia. Datorita scrisului reusesc sa adorm. Pe de-o parte, scrisul presupune niscaiva concentrare, chestie care chiar ajuta, chiar e utila. Pe de alta parte, terminarea unui articol aduce o minima satisfactie, satisfactie care imi aduce somnul.

Nu, nu sunt vraci motivational, insa pentru a scrie bine trebuie sa va gasiti singuri motivatia. Sa gasiti singuri cateva beneficii ale scrisului. Unii nu dorm bine stiind ca au vorbit urat, ca au injurat, ca au jignit pe cineva. O amica-mi povestea cat de rau s-a simtit dupa ce i-a zis unuia „idiotule”. Pentru ea, idiotule inseamna injuratura. Ma rog, pentru unul ca mine idiotule e un alint pentru unii, dar na, fiecare e altfel. Revenind, daca X este ultra-pozitivist si se simte bine sa scrie ceva frumos pe blog, poate s-o faca. Fiecare poate sa-si gaseasca singur beneficiile scrisului.

Unora, insa, scrisul pe blog le poate face rau. Stiti voi, panselute din alea care se ofilesc la primul comentariu negativ. Ori chiar la absenta comentariilor.

Totodata, nu trebuie sa scrii din obligatie. Daca ar fi sa dau un raspuns scurt fix acesta ar fi.

De ce imi place sa scriu Prin Brasov

Asadar, pe scurt de tot: De ce imi place sa scriu? Pentru ca nu scriu din obligatie. De ce nu scriu niciodata din obligatie? Pentru ca-mi place s-o fac! #atat

 

Comments

comments

5 thoughts on “De ce imi place sa scriu

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !