De ce apreciez haterii? Pe scurt de tot: pentru ca-i inteleg, pentru ca undeva candva in aceasta viata eram ca ei, pentru ca ei in felul lor ma apreciaza, pentru ca imi acorda ceea ce multi prieteni de-ai mei nu-mi acorda (si anume timpul lor), pentru ca ale lor comentarii ma ajuta (fac relevante postarile mele) si pentru ca fara ei m-as plictisi.
Acum varianta pe lung. Pe foarte lung.
Candva eram si eu hater. Forumurile erau locul meu de joaca. Si ma jucam serios. Mult si serios. Ma luam de oameni pe care nu-i cunosteam pentru diverse motive. Prin 2004-2006 ma luam de nordici pentru ca ne batusera la fotbal (celebrul meci din Danemarca) si pentru ca facusera celebrul blat 2-2. Pe forumurile romanesti ma luam de oameni din cine stie ce motiv.
Ma rog, ideea e ca eu niciodata nu am pus suflet, nu am suferit. Nici cand eram injurat, nici cand nu eram bagat in seama, nici cand eram contrat rational. Eu radeam, ma distram. Din acest motiv, am aceeasi parere despre hateri: niste pustani lipsiti de maturitate si de creier, care se distreaza si ei in felul lor.
De ce apreciez haterii? Pentru ca si ei ma apreciaza pe mine. Daca intra pe blogul meu si-mi fac analiza pe text, inseamna ca ma apreciaza. Au mii de alte bloguri la dispozitie, insa prefera sa ma citeasca pe mine. Nu conteaza ca nu le place ce au citit, conteaza ca mi-au dat cea mai importanta resursa a omenirii: timpul. O resursa pe care multi prieteni de-ai mei nu mi-o dau.
Stiti cati prieteni de-ai mei nu au timp sa ma citeasca? Multi. Foarte multi. Nu sunt suparat pe ei, cum nici ei nu au ceva cu mine. Pur si simplu scriu pe subiecte prea diferite fata de interesele lor.
Ca sa dau un exemplu: daca nu ai citit cartea Femeia care a mintit ori daca n-ai vazut filmul Odiseea, de ce ai parcurge articolele aferente? Nici eu nu citesc articole care se refera la filme pe care nu le-am vazut ori la carti pe care nu le-am citit.
Sa va zic acum partea tehnica, cea pe care multi o ignora: algoritmii Facebook (pentru postarile de acolo) si ai Google (pentru articolele de pe blog/uri) apreciaza postarile si articolele cu comentarii. Uneori e irelevant ca acele comentarii sunt negative. O postare care a atras comentarii negative e mai buna, mai indexata, decat una care n-a atras niciun comentariu. Nu exista publicitate negativa, dupa cum stiti.
In plus, la comentariul acela naspa al unui hater poate veni un raspuns de la un fan de-al meu, care fan nu ar comenta altfel. Am si din aia, spre mirarea multora.
E drept, uneori haterul, oricare ar fi el, ma prinde intr-o pasa proasta, asa ca rar de tot mai si injur. Uneori ma iau de el, alteori pur si simplu il injur, alteori il jignesc. Ma rog, eu de injurat oricum injur, insa de cele mai multe ori o fac in gand.
De ce apreciez haterii? Pai pentru ca m-as plictisi fara ei. Nu recunosc foarte des, insa ei imi sunt utili. Ma ajuta sa ma perfectionez, eu sunt un autodidact in multe privinte. Si, la modul serios, imi schimba IN BINE starea de spirit. Este vorba de nostalgie, pentru ca exact cum va ziceam mai sus, asa eram si eu candva. Imi amintesc de perioada in care eram hater.
Legat de batranii imaturi, de oamenii de 40-50-60 de ani care se ocupa cu asa ceva, sa stiti ca ii apreciez pe bune. Ii invidiez. Jur ca mi-as dori sa mai am mintea de acum 20 de ani, sa am acea imaturitate, naivitate, sa ma pot distra doar comentand chestii cica serioase pe forumuri.
De ce apreciez haterii? Pentru ca in sufletul meu am ramas hater. Un hater cu suflet bun, care a inceput sa gandeasca. Ei inca comenteaza cu sufletul, lucru pe care mi l-as dori, pe care ar trebui sa-l fac mai des.
De ce apreciez haterii? Pentru ca doar oamenii importanti au hateri, doar cei relevanti au persoane care-i invidiaza. Si pentru ca mi-am dorit candva sa-mi pun slogan pe blog una dintre sintagmele mele preferate: Lasati toti haterii sa vina la mine! Ce credeti, ar trebui s-o pun? Ce credeti, actionez corect? Ar trebui sa-i blochez? Sa-i injur mai des?
One thought on “De ce apreciez haterii”