Dati cu pietre: Am facut si eu ce a facut bloggerita din Irlanda

Dati cu pietre: Am facut si eu ce a facut bloggerita din Irlanda

 

Pe scurt de tot, o bloggerita din Irlanda trimite un mail prin care cere cazare gratis intr-un hotel. Hotelul e din ala care-si facuse o imagine din a se lua de cei care cer chestii gratis, asa ca profita de oportunitate si face publica conversatia, fara sa dea nume. Ea se victimizeaza si toata lumea sare in apararea unuia sau a altuia.

Pana sa va explic, va dau 3 link-uri, 3 persoane care au scris despre asta: Andra, Costin, Mariciu.

Acum sa vedem, fiecare unde are dreptate. Caci fiecare a actionat corect, fiecare a fructificat o oportunitate. Si bine a facut, dupa mine.

Asadar, s-o luam intai pe ea. Bloggerita. Ce a facut ea? Pai ceva ce fac multi. Facem multi. Am facut si eu si voi mai face. Si multi altii fac asta. Adica a scris un email prin care s-a autopropus, si-a oferit serviciile. Acum e de discutat tonul si ceea ce a promis. Unii promit marea cu sarea, altii sunt mai cu picioarele pe Pamant. Daca facem analiza pe text, putem observa multe probleme. Dar daca analizam textul pe de-a intregul, vedem doar o oferta de colaborare tip-barter. Tipa a cerut, probabil mai multor hoteluri, nu e de condamnat. Da, e cumva de condamnat faptul ca nu s-a interesat, ca nu s-a dus la o pensiune mica, doritoare de reclama, ci s-a dus la ditamai hotelul. Ca n-a vazut cui da emailul. Dar na, a incercat.

Din punctul ei de vedere, erau 3 posibile reactii. Adica la 3 reactii se astepta: raspunsul da, adica raspunsul dorit; raspunsul nu, pe care-l avea in vedere, nu e nimeni atat de sigur pe el incat sa fie convins ca va fi acceptat; ignorare (dai 20 de mailuri de genul, primesti 5 raspunsuri, 15 pur si simplu te ignora).

Hotelul, insa, prefera o a patra reactie, pe care tipa n-o prevazuse. Aici ajungem la hotel, la managerul lui. Acesta avea cele 3 optiuni, cele imaginate de bloggerita. Putea sa ignore mesajul ori sa refuze frumos. Ori sa refuze, cum a facut-o, pastrand insa privata conversatia.

Doar ca managerul e cunoscator de social-media, stie ce inseamna viral, asa ca a mirosit o oportunitate. Probabil abia astepta sa-i scrie un blogger, un influensar, ca sa se bata cu pumnu-n piept ca-l refuza. Ceea ce s-a si intamplat. Practic, si-a facut reclama pe spinarea bloggerului, fara sa-i dea nimic.

De fapt, i-a oferit ceva: o alta oportunitate. Caci bloggerul s-a trezit intr-o situatie noua, cu care nu se mai confruntase. Te poti face ca ploua, hotelul nu daduse nume, ratand sansa celebritatii, sau poti intra in hora. Daca-i chef, pai chef sa fie! Si, dati-mi voie sa va spun, dar majoritatea bloggerilor si vloggerilor au ajuns celebri tocmai asa, fructificand aceste oportunitati. Nu au lasat sa treaca viralitatea pe langa ei, ci au mirosit-o, au simtit-o, au atras-o. Ca unii, dupa ce ajung celebri, refuza sa mai faca din astea, e cu totul alta discutie… Dar sa revenim …

Ea a jucat dupa cum a jucat si hotelul, exagerand. A jucat teatral, in vazul lumii. Teatral, lacrimogen. Pueril. Caci da, vad ca asta e cuvantul.

Doar ca, vedeti voi, vloggerii au public din asta. Copii si adolescenti, care s-au saturat de televizor si de programele mai mult pentru pensionari, asa ca s-au orientat spre youtube. Ala e publicul tipei, ea a oferit fix ce-si doreste publicul.

Iar ea e o pustoaica de 22 de ani. Matura? Posibil sa nu, dar lipsa aia a ei de maturitate a atras publicul. Sau credeti ca e urmarita pentru inteligenta ei debordanta si pentru ca discuta filosofie pe vlog?

Regreta managerul hotelului ceea ce a facut? Nicidecum. Si-a facut o nesperata reclama, este consecvent si n-a facut nimic ilegal. Daca eu fac publica o corespondenta, fara sa fac public numele, nu incalc nimic. Deci nu risca nimic legal. Iar publicul ales de hotel este publicul platitor, care este multumit sa auda ca toti clientii hotelului platesc.

Regreta ea ce a facut? Nicidecum. Ea a facut ce a vrut sa auda publicul ei, s-a victimizat si cu siguranta se vor gasi pensiuni ori hoteluri care s-o cazeze. Cu siguranta ca trafic si ca notorietate sta mai bine decat inainte.

S-a facut de ras? Eu zic ca nu. De ce? Cu ce a mintit? Ca si-a exagerat potentialul? Pai asta fac toate reclamele, de la detergenti pana la telefoane. Ar trebui sa intre in Pamant de rusine cineva care-si prezinta telefonul drept revolutionar? Chiar atat de incuiati suntem?

Si acum, inainte sa inchei, o paranteza personala. Am dat si voi da si in viitor astfel de mailuri. Nu formulate astfel, dar cu aceeasi intentie. Am cateva evenimente la care am nevoie de cazare. Cel mai important: TIFF, eveniment la care in 2 randuri am obtinut astfel cazare. Acum, stiu ca multi vor spune ca ar trebui sa-mi platesc cazarea. Ca ar trebui sa muncesc pentru bani, cu care sa-mi platesc cazarea la TIFF. Doar ca, vedeti voi, uitandu-ma in jur la TIFF, nu prea vad bloggeri. Din aia care sa stea TOT festivalul nu sunt aproape deloc. Care sa stea 10 zile la festival si care sa mearga acolo … pentru filme. Aia care-s bloggeri si care muncesc, pe care io-i consider OAMENI CU BLOG si nu BLOGGERI, nu au timp. Caci muncesc. Se duc, daca pot, un weekend, eventual unul prelungit. De joi pana duminica.

Stiu, scrie EmilCalinescu.ro. Altfel, primul meu TIFF. D-atunci am promis ca nu pot rata acest festival 🙂

Unul ca mine isi asuma faptul ca va castiga mai putini bani si se bucura de ceea ce are el si nu au altii: timp. O resursa importanta, ignorata de majoritatea. Eu am TIMP si program indeajuns de flexibil incat sa ma pot duce tot TIFF-ul. Incat sa ma duc acolo, sa plec la 9 dimineata din camera, sa ma intorc la 11 noaptea (caci de cazat m-am cazat pe la marginea orasului, aproape niciodata in centru), si de la 11 pana la 1, pana la 2 ori chiar pana la 3 noaptea sa scriu articole. Unul, doua, trei, cinci, chiar 7 articole intr-o noapte (in 2014 am avut acest record). Le programez, am mai multe bloguri, ma descurc eu cumva.

De muncit muncesc. Nu, nu ma duc exclusiv la distractie, desi nu sunt ipocrit sa ma plang. E o chestiune de alegere. Eu am ales sa fac ceva. Recunosc ca nu-mi permit sa platesc 120 de lei pe noapte timp de zece nopti, asta presupunand ca as gasi o camera de 120. Sunt si camere de 300 de lei. Adica 1200 de lei. La acesti bani ar mai trebui sa adaug transportul (200 de lei minimum, trenul, daca e avion poate fi mai scump sau mai ieftin). Tot la transport intra si transportul local, taxi, uber sau mijloace de transport. De mancat trebuie sa si mananc si cei care ma stiu cunosc faptul ca nu-s persoana care sa traiasca doar cu covrigi, iaurt si biscuiti. Indiferent de lichide, omul trebuie sa si bea, iar bauturile, alcoolice si non-alcoolice, costa si ele. Sa va zic ca TIFF se desfasoara vara? De unde ar trebui sa beau apa? Din toaleta cinematografului?

Dac-ar fi sa platesc toate astea, m-ar duce la peste 2000 de lei. Sa nu zic 2500 ori chiar 3000 de lei. Dupa TIFF, de obicei, urmeaza FITS, festivalul ala misto de teatru. Mai sunt festivaluri si-n primavara, si-n toamna. Si de film, si de teatru … Asa ca ma descurc cum pot. Si nu mi-e rusine cu asta!

D-aia am trafic mai mare decat unul care are job de la 8 la 16. Pentru ca eu nu stau in acelasi loc tot anul. Eu ma plimb. Ma duc la evenimente. Am blog de film, deci trebuie sa fiu prezent la un festival de film. Apoi la unul de teatru. Intre timp, poate reusesc sa vad si-un meci de fotbal. Poate ma duc si la o lansare de carte.

Legat de bloggerii generalisti, ajunsi undeva sus, care dau acum cu pietre, simt nevoia sa va povestesc o chestie zic eu interesanta. Nu ma puneti sa dau nume, ca nu voi da. Dar s-ar putea sa va dati seama de persoana. Este vorba de TIFF 2016, festival la care am fost cazat in pensiunea unde s-a desfasurat petrecerea finala. Undeva pe un deal, la marginea orasului. Taxiul era 13-15 lei pana-n centru. Daca era sa iau autobuz, as fi mers vreo 2 kilometri pe jos, de acolo l-as fi luat. Deci nu, taxi. Ma rog, asta ca o mica paranteza. Si la acea petrecere finala, party-ul de final, m-am intalnit cu o bloggerita. Nu eram nici atunci, nici acum in cele mai bune relatii cu ea. Ma rog, acum nu mai e bloggerita, caci a decis sa-si stearga blogul. Dar pe atunci era. Fusese dusa de masina oficiala a festivalului, care-i asigurase si cazarea. Ea nu daduse mailuri sa cerseasca, ea primise totul de-a gata. Am intrebat-o, printre altele, cate filme a apucat sa vada. Da, incuiatul de mine avea impresia ca o persoana, blogger, influensar, piar, ce-o fi el, a venit la un festival de film sa vada macar un film, daca nu mai multe. Ea a spus, in mod direct, ca nu apucase sa vada niciun film. Si nu stia daca va apuca. Dar e bine, se dusese la TIFF sa vada Clujul si sa petreaca. Ceea ce e logic, repet, d-aia te duci la un festival de film, ca sa petreci si sa vezi un alt oras. Filme poti vedea si-n Bucuresti, inclusiv la tine acasa, pe Netflix ori HboGo. De ce dracu’ te-ai duce pana la Cluj pentru ele? 

Vreti sa vedeti la TIFF doar astfel de bloggeri? Doar din aia care vin in vacanta? Care pot fi vazuti doar la partiuri (nu, ei nu zic petreceri, ei zic partiuri, ca-s moderni si stiu english)? Care daca vad un film intr-o zi se declara extenuati? Noroc ca domnisoara de mai sus nu mai are blog, altfel cu siguranta ar fi scris despre bloggerita din Irlanda si ar fi pus-o la zid. As baga mana-n foc pentru asta.

Dati cu pietre-n mine. Injurati-ma. Voi munciti si eu ma plimb. Eu dau mailuri, ma autopropun si reusesc sa fac cumva sa pot sta 10 zile de festival. Reusesc sa am resursele necesare: atat resursa de baza, timp, cat si resursele financiare. Ma descurc cum pot …

Altfel, am dubii ca exista multi oameni care pot sa vada 5 filme intr-o zi, asa cum am facut eu si nu intr-o singura zi. Si 4 filme pot parea multe. Iar daca socotim filmele efective, s-ar putea sa iasa mai multe, caci nu erau 5 lungmetraje, ci 3 lungmetraje si 2 calupuri de scurtmetraje. In total peste 10 filme, lungi si scurte.

Hai, gata, ca m-am enervat destul. Tineti, va rog, minte ideea din titlu: Am facut si eu ce a facut bloggerita din Irlanda. Astept pietrele: cat mai multe, cat mai mari, cat mai ascutite. Astept epitetele tip Piscotar infect, cersetor, pomanagiu si alte asemenea. Cat timp voi aveti treaba sa ma injurati, eu ma duc sa ma pregatesc pentru TIFF: am primit (aka piscotarit), e drept, fara sa-l cersesc eu, un voucher prin care pot vedea cate filme doresc intr-o zi la Grand Cinema & More. Si pentru a ma antrena pentru TIFF, am zis sa bag asa, de incalzire, vreo 3 filme. Cand ma intorc, la noapte, vreau sa vad injuraturi frumoase, elegante, academice. Iar daca vreti sa dati cu pietre in mine, urmariti-mi programul pe care-l tot afisez in dreapta. Dureaza cateva secunde sa aflati unde voi fi intr-o zi. Salutari CU IZ DE PISCOT tuturor!

 

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !