Marti am avut privilegiul de a vedea filmul Dans la maison – In casa, distribuit de Independenta Film. Citisem cate ceva despre el si ma asteptam sa fie ceva special. Nu-mi dadeam seama din „sinopsis” daca va fi ceva special sau ceva plictisitor. Eram oarecum cu inima indoita.
Rezultatul a fost insa peste asteptari, Dans la maison – In casa fiind pentru mine cea mai placuta surpriza a anului (dupa Amour).
Actiunea filmului Dans la maison – In casa se desfasoara intr-un liceu din Franta, unde profesorul Germain doreste sa le insufle elevilor sai dragostea pentru literatura si citit. Dezamagit profund de lipsa de creativitate a lor, acesta gaseste totusi „o oaza de speranta” in elevul Claude. Compunerile acestuia aveau insa ceva special: aveau corespondent in realitate. Cat anume era real, cat anume fictiune o sa va las pe voi sa descoperiti.
Interesant este ca in acest film ne regasim cu totii. Cu totii am facut plicticoase ore de literatura (romana, franceza, nu conteaza) si cu totii ne gandim la „ce ar fi fost daca am fi avut alt profesor”. Empatizam in egala masura cu elevul Claude, dar si cu profesorul care incearca sa se agate de acesta ca de o ultima speranta.
Chiar m-am gandit de mai multe ori la situatia mea din orele de literatura. Eu am dus lipsa de oameni care sa ma motiveze, de oameni care sa-mi insufle dorinta de a citi si de a scrie. Eu acum scriu de buna voie multe chestii, daca atunci m-ar fi pus cineva sa scriu macar 10% din ce si din cat scriu acum probabil l-as fi injurat. Si cu siguranta as fi gasit o modalitate sa evit acest lucru.
Dans la maison – In casa nu este un film spectaculos, nu este un film cu afis stralucitor. Este insa un film care cu siguranta o sa va impresioneze si care pe care cu siguranta nu-l veti regreta. Este deja in cinematografe (de vineri 3 mai).
Salutari CINEFILE tuturor!
ps: Profesorul Germain, interpretat de Kristin Scott Thomas, seamana perfect cu Woody Allen. Si ca infatisare, si uneori ca replici. Oare asemanarea este intamplatoare?