Daniela Bojinca: “Știu că mă iubești. Chiar și eu te iubesc, oricât de hilar ar suna asta.”

“Mă numesc Daniela Bojincă. Și mi se spune Pishky. Și vreau ca ăsta să fie cel mai scurt interviu al tău din istorie. Pam Pam.”

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la cea mai de succes rubrica a blogului meu. Pentru a pastra traditia, voi lasa invitatul meu sa se prezinte.

Daniela Bojincă: Bună Emil. Un bună și către cititorii tăi. Mă numesc Daniela Bojincă. Și mi se spune Pishky. Și vreau ca ăsta să fie cel mai scurt interviu al tău din istorie. Pam Pam.

Emil Calinescu: Sa inteleg ca vei parasi ringul dupa 3 intrebari si ma vei face sa public un interviu incomplet?

Daniela Bojincă: Nu. Nici vorbă de asta. Te voi lăsa să pui câte întrebări ai tu chef. Răspunsurile mele vor fi însă scurte. La obiect.

Emil Calinescu: Hai sa ne povestesti despre porecla ta. De unde si pana unde Pishky? Cand a aparut prima oara aceasta porecla si de ce ai adoptat-o, laudandu-te cu ea (multi sunt porecliti in fel si chip, dar nu-si insusesc poreclele “in mod oficial)?

Daniela Bojincă: Am și eu multe porecle pe care nu, nu ți le voi spune. Să rămânem doar la Pishky. A apărut în urmă cu patru ani. Treceam de la școala generală la liceu și eram într-o excursie către Anglia. În autocar, niște colegi de suferință (adică de drum, că excursia în sine a fost bestială), mi-au spus pișcot (că-s mică și dulce ca un pișcot). Și de aici derivarea următoare: pișcot-pișcoțel-pishky.

Emil Calinescu: Bun. Acum trebuie sa ne mai explici un alt nume, nu al tau, ci al blogului (al celui vechi, de wordpress). Adresa lui este crash4crantz.wordpress.com. De ce Crash4crantz ? De la ce vine exact?

Daniela Bojincă: Ohh Dumnezeule. Tu trebuiești biciuit până la sânge pentru întrebarea asta. Mi-a fost pusă de prea multe ori. Se vede că nu ai fost atent la cele două gale SuperBlog, gale în care am explicat. NU ȘTIU de la ce vine. Aveam 12 ani. Chiar nu știu de la ce vine. :))

Emil Calinescu: Intrebarile nu-s pentru mine, ci pentru cititori. Chiar daca as fi stiut, tot te-as fi intrebat. Interviurile nu le iau pt mine.

Daniela Bojincă: Ok boss. Am înțeles.

Emil Calinescu: Zi-ne despre noul blog: cum ai resimtit trecerea pe domeniu, de ce ai facut aceasta trecere, de ce ai pastrat si blogul vechi si cum te-ai decis sa diferentiezi cele 2 bloguri? Ca sa anticipez raspunsul tau, intrebarea e tot pentru cititori, nu pentru mine, eu avand 3 bloguri. Deci nu scapi raspunzand astfel :))

Daniela Bojincă: Eee da… bine că anticipezi tu tot, ca un om mare.
Am vrut de ceva timp să trec pe domeniu, dar nu știam cum să diferențiez postările. Ce-i drept, nici acum nu prea știu. Știu doar că, blogul pe domeniu, vreau să fie blogul meu de suflet. Fără advertoriale și alte d-astea. Vreau să fie locul în care să pot scrie mereu liber, fără teme impuse, când am chef și cum am chef… dacă înțelegi tu ce vreau să zic. Și, ca să anticipez și eu întrebarea ta viitoare, să știi că asta nu înseamnă că actualul blog nu este unul de suflet. Tocmai pentru că a fost și este de suflet, nu am renunțat la el.

Emil Calinescu: Daca tot ai adus aminte de advertoriale si de “teme impuse”, ne spui daca sunt articole cu care nu te mandresti? Niste articole pe care le-ai sterge si acum daca n-ai avea “obligatii contractuale”?

Daniela Bojincă: Nu am așa ceva. Fiecare articol de genul, adică fiecare advertorial, cu temă impusă, am încercat să-l asociez cu o întâmplare cât mai reală din propria mea viață. Fiecare articol are o semnificație emoțională pentru mine, fie că este advertorial, fie că este nonadvertorial.

Emil Calinescu: Zi-ne atunci cel mai GREU advertorial? Cea mai dificila “misiune” primita de tine ca blogger.

Daniela Bojincă: Pfff, am avu multe d-astea. Îmi e greu să scriu date tehnice, atunci când se cer special, despre lucruri pe care nu le cunosc gen: mașini, fabricarea mobilei, modalități de salbare și, cel mai recent, despre gheață carbonică. Dar, ce îmi place cel mai mult la scrierea acestor advertoriale este faptul că îmi dau posibilitatea de a mă informa și a afla multe lucruri noi.

Emil Calinescu: Ai primit vreun repros in urma vreunui advertorial? Ai abordat teme “sensibile”?

Daniela Bojincă: N-am primit niciun reproș. Niciodată. Și asta nu poate decât să mă bucure enorm de mult. Și da, am abordat teme sensibile pentru alții, gen articole despre țigări. Mulți s-au simțit atacați. Dar nu a fost asta problema mea. Mă bucur că s-au simțit :)).

Emil Calinescu: Nu ai niciun hater? Vreo persoana care sa-ti vaneze constant greselile? Se spune ca un blogger mare are cel putin 1 hater “fidel”…

Daniela Bojincă: Am mulți hateri. Spre exemplu, tipul care a scris recent, într-un mod deplorabil. Și au mai fost mulți care m-au criticat că scriu advertoriale. Dar asta se întâmplă pentru că nu sunt destul de deschiși la minte încât să înțeleagă că asta-i o afacere și că din orice se poate face o afacere.
La întrebarea anterioară m-am referit că nu mi s-au adus acuzații de către clienți.
Cât despre greșelile pe care le mai fac și acum, gen o virgulă lipsă, una în plus și litere mâncate, s-a inventat Raluca Cincu. :))

Emil Calinescu: O s-o pun sa-ti analizeze interviul. Eu nu voi face nicio modificare. Pe tine te va lauda ca folosesti diacritice. Asta e cert.

Daniela Bojincă: Raluca mamă, să știi că te iubesc. Asta așa, că-mi corectează interviul. :))

 

“Știu că mă iubești. Chiar și eu te iubesc, oricât de hilar ar suna asta.”

 

Emil Calinescu: Hai sa reformulez o intrebare anterioara: ai primit reprosuri de la VREUN PRIETEN/RUDA/APROPIAT legate de unul sau mai mai multe articole de pe blog?

Daniela Bojincă: Nici măcar. Prietenii apropiați și rudele care contează, mă sprijină și ajută, mă susțin în ceea ce fac în timpul meu liber cu blogging-ul și, uneori, chiar îmi dau subiecte pentru blog.

Emil Calinescu: Zi-ne acum despre beneficiile bloggingului. Ce ai castigat pana acum din blogging?

Daniela Bojincă: În primul rând, ceea ce mulți vor, am câștigat destui bani.În al doilea rând, destule premii precum: invitații la concerte (vreo patru), tricouri, banner în centrul Bucureștiului și am cunoscut mulți oameni frumoși de la care am avut mereu ce învăța. Ahh… și cum am putut să uit de cea mai tare chestie?? Am reușit să te fac pe tine să mă scoți de la prieteni pentru că ți-am spus adevărul: acela că nu vei câștiga un aparat de fotografiat. Și nu l-ai câștigat. Muhahahaha.

Emil Calinescu: Ai facut un prim pas in a deveni PR. Adica Piaza Rea. Vor urma si alti pasi?

Daniela Bojincă: Știu că mă iubești. Chiar și eu te iubesc, oricât de hilar ar suna asta.
Nu știu dacă vor urma și alți pași. Chiar nu știu. Nu mi-am propus ceva concret nici înainte și nu-mi propun nici acum. Îmi place ca totul să fie spontan, să vină pe parcurs

Emil Calinescu: Ne spui, acum, despre CONCURSURILE blogosferice? Ai spus ca ai castigat un banner, bilete la concert. Zi-ne care este diferenta dintre un advertorial normal si un articol care participa la concurs? Din punctul TAU de vedere, te pregatesti altfel, il gandesti mai mult, te documentezi mai mult? Sau pentru tine articolul de concurs este un advertorial normal si atat?

Daniela Bojincă: Hmm… tu ești ca un profesor din ăla enervant, la ora căruia elevii abia așteaptă să se termine calvarul. Pe scurt, întrebări mai ușoare n-ai? Gen: „Ce cadou vrei de ziua ta?”
Băi, sinceră să fiu, nu m-am gândit la asta. Cum am mai spus și cu câteva rânduri mai sus, eu și în advertoriale pun suflet. Nu le scriu doar pentru bani. În ele e o parte din mine, din întâmplările pe care le-am avut. La fel și cu concursurile. Pun suflet în ele. iar în cele pe care vreau să le câștig cu adevărat, fără să-mi dau seama dar cu băgare de seamă a subconștientului meu, pun mai mult suflet. Și câștig.

Emil Calinescu: Nu-ti dai seama, dar tu provoci intrebarile astea. Si tin sa te contrazic: nu castigi chiar TOATE concursurile la care participi. Iar legat de cel invocat mai sus, unde am pierdut eu, zic ca trebuie sa precizez ca ai fost in aceeasi oala cu mine. Asta e pentru cititori, cu hashtagul #casastiti

Daniela Bojincă: Iar nu ai fost atent la ce am spus. Mai analizează rândurile de la întrebarea anterioară. Am zis că alea la care îmi doresc să câștig cu adevărat, S-U-B-C-O-N-Ș-T-I-E-N-T-U-L meu mă face să pun mai mult suflet decât la celelalte și așa câștig. Nu am spus că le-am câștigat pe toate. Iar la concursul în care m-am aflat în aceeași oală cu tine a fost pentru că nu mi-am dorit premiul ăla cu adevărat, din adâncul sufletului. Așa cum de altfel se întâmplă și cu restul concursurilor pe care nu le câștig. Acum ai înțeles cum stă treaba?

Emil Calinescu: Cum e cu SuperBlogul? Iti doresti sa-l castigi sau nu?

Daniela Bojincă: Nu neapărat. Asta ar însemna să nu mai pot participa la edițiile viitoare. Iar toamna asta n-am pornit deloc cu gândul de a câștiga, ci de a cunoaște cât mai mulți oameni și a mă dezvolta pe mine.

Emil Calinescu: Povestesti cititorilor cum te-ai decis sa participi prima oara la SuperBlog?

Daniela Bojincă: He, he, he… aici tu vrei să te laud iar. Ok, fie. Se făcea că era septembrie. iar eu îți povesteam de noua mea profă de română, a patra. Și tu mi-ai spus că-i bloggeriță și că s-a înscris la SB. Și m-ai determinat să mă înscriu ca să o „înving”. Și m-am înscris. :))

Emil Calinescu: Hai zi-ne de profa ta de romana. Laud-o si pe ea, nu doar pe mine. Ah, trebuie s-o laud eu intai: a invins-o o eleva la un concurs de creatie. Na, acum e randul tau :))

Daniela Bojincă: Ce elevă și la ce concurs? Interesant. La SB s-a clasat două ediții sub mine. Iar profa a fost ok. Tânără, cu chef de lucru și de muncă. A dorit să ne învețe ceva.

Emil Calinescu: Pentru ca tot am ajuns la capitolul bloggeri pe care i-ai cunoscut in offline, ne poti da cateva nume, alaturi de o scurta caracterizare? Ce bloggeri ai cunoscut si ti-au lasat o impresie buna?

Daniela Bojincă: Hmmm. Emil Călinescupișcotar. Bianca – fata curcubeu. Alina – tipa cu zâmbetul pe buze. Daniel Botea – craioveanul energic. Și ai zis doar câteva nume. E târziu. Imi opresc enumerarea aici. E bine? Rog ceilalţi bloggeri să nu se supere.

Emil Calinescu: Zi-ne atunci despre competitia SuperBlog. Incearca sa convingi pe altii sa participe. Ce poate obtine un blogger participand la SuperBlog?

Daniela Bojincă: In primul rând obţine prietenii cu mulţi bloggeri și cred că asta este cel mai important. Apoi, relaţii de durată cu partenerii, de ce nu, cât și foarte multe premii. Competiţiile nu cred că sunt neapărat făcute pentru a câștiga, ci pentru a crea relaţii. De ce să participe? Pentru toate cele enumerate anterior. Și pentru propria dezvoltare ca blogger.

 

“In viaţa mea offline, imi place să citesc mult. Să mă plimb prin parc, pe munţi și să practic diferite sporturi precum: ciclism, alpinism și schi pe timp de iarnă, desigur.”

 

Emil Calinescu: Spune-ne, atunci, despre Webstock. Pentru tine a fost PRIMA conferinta blogosferica. Zi-ne cu ce ai ramas de la Webstock, ce beneficii poate aduce unui blogger mic si daca ai vrea sa mai participi si-n viitor.

Daniela Bojincă: Da, cu siguranţă vreau să mai particip și in viitor. Unui blogger mic, ii favorizează conexiunile. Iar unui blogger mare ii menţine conexiunile. Plus cadourile :)).

Emil Calinescu: Ne spui acum cate ceva si despre viata ta OFFLINE? Cu ce anume te mai ocupi, cat la suta reprezinta online-ul pentru tine si in ce masura cuvantul BLOGGER te caracterizeaza in acest moment?

Daniela Bojincă: In viaţa mea offline, imi place să citesc mult. Să mă plimb prin parc, pe munţi și să practic diferite sporturi precum: ciclism, alpinism și schi pe timp de iarnă, desigur.
Cuvântul blogger să zicem că mă caracterizează in jur de 50%

Emil Calinescu: Doresti sa faci o meserie din blogging? Sa cresti acel procent?

Daniela Bojincă: Nu știu incă ce doresc. Deocamdată e un hobby. Un part-time job. Imi place sa fac asta. Să dedic timp. Dar deocamdată nu atât cât asta să fie meseria mea de bază.

Emil Calinescu: O intrebare din public: ce vei face din punct de vedere profesional? Vei incerca si la anul la facultatea de medicina sau te vei reorienta spre alta facultate, eventual una care sa aiba legatura cu bloggingul, gen jurnalism ori comunicare?

Daniela Bojincă: Cred că știu a cui a intrebarea. Așa că ii mai răspund iar și iar și iar. MAI DAU O DATĂ! E ceea ce vreau să fac. Pam Pam.

Emil Calinescu: Bun, atunci zi-ne de cartea ta preferata (ca tot ai zis de citit)?

Daniela Bojincă: Nu am o carte preferată. Fiecare carte și-a lăsat o urmă asupra mea. Spre exemplu, seria Harry Potter m-a făcut să iubesc SF-ul. Iar ultima carte citită, “Oracolul din Stambul”, să iubesc să descopăr și mai mult istoria Otomană.

Emil Calinescu: Zi-ne planuri de viitor. Astazi iti serbezi ziua de nastere, de obicei se spune ca trebuie sa-ti pui o dorinta. Ne spui, daca nu poti dorinta de anul acesta, macar dorinta de anul trecut (mai ales daca s-a indeplinit). Si, tot aici, cum te vezi peste 10 ani, in aceeasi zi?

Daniela Bojincă: Peste 10 ani, mă văd mai bătrână, in timp ce ceilalţi mă văd cu 10 ani mai tânără. Nu am dorinţe de genul, adică din alea la care te gândești tu. De obicei imi doresc doar sănătate.

 

“Hei Daniela dragă,pișcoţel drăguţ, ce cadou ai vrea să-ţi facă Emil Călinescu de ziua ta? Răspuns: Greutatea lui in ciocolată. Te pup, Emil.”

 

Emil Calinescu: Avand in vedere ca esti nascuta pe 13, consideri aceasta data ca fiind norocoasa? Esti, in general, superstitioasa?

Daniela Bojincă: Nu sunt superstiţiosă absolut deloc. Dar faptul că m-am născut eu pe 13, inseamnă că numărul ăsta chiar aduce noroc omenirii. Muhahahah. Și să știi că pe 13 am avut mereu noroc :)).

Emil Calinescu: Acum este randul tau. Penultima intrebare clasica a interviurilor mele presupune sa-ti adresezi tu o intrebare. Ce ai mai intreba-o pe Daniela Bojinca daca ai fi in locul meu? Si regula este, bineinteles, sa si raspunzi intrebarii.

Daniela Bojincă: Hei Daniela dragă,pișcoţel drăguţ, ce cadou ai vrea să-ţi facă Emil Călinescu de ziua ta? Răspuns: Greutatea lui in ciocolată. Te pup, Emil.

Emil Calinescu: Ultima intrebare este evaluarea acestui interviu: ce a fost bun la el, ce a fost rau, ce i-a lipsit, cum a fost fata de alte interviuri aparute aici. Cum este metoda mea, de interviuri pe chat? Si, daca doresti, ai putea sa -i acorzi si o nota.

Daniela Bojincă: Nota 1. Ca să te oftic. Nota 8, pe real. Parcă sunt prea lungi. Ce a fost bun la el? Spontaneitatea ta.
Cum mi se pare proiectul ăsta? GENIAL!

Emil Calinescu: Atat despre Daniela Bojinca. La multi ani din partea mea si mult succes pe toate planurile. Ca de obicei, o voi ruga sa transmita un mesaj de final cititorilor Emilcalinescu.eu. Salutari BLOGOSFERICE tuturor cititorilor si multumesc pentru ca ati citit SI acest interviu. Daniela, ai legatura!

Daniela Bojincă: Mulţumesc Emil. Și vezi că imi aștept cadoul meu, de ziua mea. Cititorilor tăi? Hmmm.. să te citească și să te mai cizeleze uneori.
Mulţumesc și eu pentru acest interviu. Mi-a făcut maaare placere. Și cititorii tăi să nu uite să treacă și pe blogurile mel: pishky si danielabojinca.ro.

Comments

comments

4 thoughts on “Daniela Bojinca: “Știu că mă iubești. Chiar și eu te iubesc, oricât de hilar ar suna asta.”

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !