Inainte de vizionarea filmului Dallas Buyers Club vorbeam cu un amic. Ii spun la ce film urmeaza sa merg, la care el imi spune foarte direct (si naiv): este un fel de Moartea Domnului Lazarescu? Fara sa vreau sa ma cert cu el, atunci am scapat de raspuns spunand nu stiu, o sa-ti zic dupa ce-l vad. N-am mai vorbit de luni. Comparatia poate avea o oarecare logica dintr-o anumita perspectiva, asupra acestei comparatii voi reveni insa in finalul articolului.
Ron Woodroof (interpretat MAGISTRAL de Matthew McConaughey) este un pacient diagnosticat cu virusul HIV, caruia i se mai dau maxim 30 de zile de trait. Initial un cowboy arogant, homofob, pasionat de rodeo, primeste cruntul verdict care-i va schimba total viata. Vedem transformarea lui fundamentala. Initial nega totul, avand impresia ca nu sunt analizele lui; trece apoi prin furie, depresie si apoi acceptare. Apoi incepe lupta. Iar lupta era cu aproape toata lumea: cu sistemul medical si farmaceutic american, care inca nu cunostea foarte multe despre virusul HIV, dar si cu cei din jur si prejudecatile lor (in anii 80 SIDA era considerata o boala a homosexualilor). Incepe sa se informeze despre boala, despre diversele tratamente disponibile in alte tari, insa interzise in SUA. Face rost de medicamentele interzise de sistemul medical american si infiinteaza o fundatie, Dallas Buyers Club, prin care dadea o speranta si altor bolnavi de HIV.
Cel mai interesant aspect este relatia de prietenie cu Rayon. Un travestit care initial il scarbeste pe Ron reuseste sa devina cel mai bun prieten al acestuia (si asociat in Dallas Buyers Club). Prin Rayon vedem, de fapt, o parte din transformarea pe care o sufera Ron: initial intolerant, observa cum este sa te respinga ceilalti si devine, treptat, cel mai bun prieten al lui Rayon.
Discutia despre cele 2 premii Oscar obtinute de Matthew McConaughey (Ron, cel mai bun actor in rol principal) si Jared Leto (Rayon, cel mai bun actor in rol secundar) mi se pare inutila. Voi scrie zilele acestea un articol distinct despre premiile cinematografice (Oscar si nu numai), in acest caz spun doar atat: cele 2 premii Oscar fac bine filmului, facandu-i o reclama bine-meritata. Cat de meritate sunt premiile, cine a fost nedreptatit si alte discutii de genul mi se pare complet inutile si deloc productive.
Ce este important, din punctul meu de vedere, este faptul ca Dallas Buyers Club este un film care trebuie vazut. Actiunea se petrece in anii 80, era mai bine daca ar fi fost facut mai inainte, insa nici in 2014 nu este prea tarziu sa-l vedeti. Este o lectie de viata si, zic unii, o lectie de actorie.
Legat de comparatia initiala, dintre Dallas Buyers Club si Moartea Domnului Lazarescu, pot spune ca este fix diferenta dintre pacientul roman (cel standard) si pacientul american. Pacientul roman este inert, nu are niciun cuvant de spus, depinde de bunavointa celorlalti, invariabil membri ai sistemului, pisat pe el (la propriu), care moare jalnic, nedemn, insa cat se poate de previzibil. Pacientul american este unul care lupta, care nu-si accepta asa usor soarta, care se foloseste si de justitie pentru a-si atinge scopurile si care (imi cer scuze pentru spoiler) moare DEMN, in picioare, lasand ceva in urma (acel ceva poate fi rezumat intr-un singur cuvant: speranta). Comparatia nu este, deci, chiar deplasata. Am sa-i dau amicului meu link-ul acestui articol pentru a afla raspunsul la intrebarea lui.
Dallas Buyers Club este, per total, un film deloc comercial, insa un film care te va impresiona cu siguranta. Nu este film de popcorn, nu este un film care sa-ti insenineze ziua, insa este un film din care ai multe de invatat. Intra in cinematografe de maine, fiind distribuit in Romania de RoImage 2000. Salutari CINEFILE tuturor!
ps: O alta discutie despre Dallas Buyers Club este despre titlul acestui film. Personal ma bucur ca titlul NU a fost tradus. Cine stie ce monstrozitate sinistra am fi avut. Pe de alta parte cineva imi spunea ca acest titlu este total neatractiv, ca o traducere s-ar fi impus din punct de vedere comercial. Desi nu neg comercialitatea titlurilor in romaneste, ma bucur in continuare ca titlul nu a fost modificat. Dallas Buyers Club si pentru americani si pentru englezi si pentru romani. #miseparecorect
ps2: Despre Dallas Buyers Club au mai scris (si au facut-o foarte bine) Angela, Cosmin – AmDoar18Ani, Ioana (pe KoolHunt) si Loredana (pe AndreiCiobanu.eu).
One thought on “Dallas Buyers Club”