Daca mancarea ar vorbi …

Daca mancarea ar vorbi …

 

 

Am vazut, nu demult, filmul american Petrecerea Carnatilor. Carnatii aia erau, de fapt, cremwursti, dar nu asta e esential, ci faptul ca niste oameni s-au gandit sa dea viata mancarii. Ma rog, in acel film toate produsele din supermarket aveau viata, aveau suflet, erau PERSONAJE.

petrecerea-carnatilor

Trecand peste absurditatea acelui film, ca acolo lucrurile scapa grav de sub control, m-am gandit cum ar suna o versiune chinezeasca a acestui film. Adica un carnat e ceva banal, dar ganditi-va cum s-ar comporta, daca ar putea vorbi, urmatoarele trei preparate: salata de urechi de lemn, Furnici in copac, Pachetele de primavara. Incerc sa-mi imaginez in continuare o astfel de poveste, cu mentiunea ca filmul mentionat mai sus este o animatie interzisa minorilor (+16 era clasificarea din cinematografele romanesti), ceea ce nu-mi doresc sa fie si filmul propus de mine. Din acest motiv, scenariul gandit de mine este complet diferit.

Asadar, ne aflam in viitor, in anul 2099, an in care vegetarienii au pus stapanire pe aceasta lume. Dictatura carnivorilor feroce, asa cum erau denumiti cei care mancau carne, luase sfarsit. Cartile de istorie descriau evolutia umana de la barbaria vanatorilor la avansul tehnologic al vegetarienilor. Nu erau doar vegetarieni puri, unii erau vegani, unii mancau si lactate, altii se mai spurcau, din cand in cand, cu cate un ou.

Oamenii aflau de preparatele din carne doar din carti. Cartile care mai contineau asemenea retete erau bine ascunse, internetul fiind golit de asemenea informatii. Pedeapsa pentru cei care erau prinsi gatind carne era aceeasi cu cea a canibalilor din zilele noastre. In fond, exact asa considerau oamenii viitorului: oamenii si animalele sunt fiinte identice, a manca un animal fiind, la drept vorbind, un act de canibalism.

Legat de denumiri, toate preparatele primisera denumiri noi. Cand se trecuse la redenumirea intregii bucatarii, se renuntase complet la denumirile vechi. Guvernul mondial, prin intermediul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Denumirii Preparatelor Alimentare, hotarase sa renunte la denumirile specifice tarilor si sa dea unui preparat numele unei tari. Fostii cartofi frantuzesti se numeau acum, simplu, Franta (cartofi Franta), orezul chinezesc se chema Orez China, mamaliga romaneasca se numea, simplu, (mamaliga/malai/porumb) Romania. Populatia trebuia sa uite complet vechile mancaruri.

Se pare, insa, ca in China, cativa bucatari traditionali reusisera sa ascunda in casa lor (mai precis in pivnita) o carte de bucate veche. Aceasta avea denumirile vechi, clasice, ale mancarurilor chinezesti, iar unele dintre ele contineau si carne, fie ea si in cantitati mici.

Asteptau, insa, momentul potrivit.

Ajungem, insa, anul 2100, an in care urmau a se sarbatori 50 de ani de la abolirea barbariei (considerata, istoric, la fel de importanta precum abolirea sclaviei). Pentru a celebra momentul, dar si pentru a mai potoli populatiile din ce in ce mai nemultumite, bucatarii din intreaga lume urmau sa fie invitati sa inventeze noi preparate. Fiecare tara avea posibilitatea sa mai aiba inca 3 preparate care sa poarte numele tarii.

Cu ajutorul populatiei autohtone, care-i sprijinea, bucatarii traditionali reuseau sa se califice in finala, urmand sa reprezinte China. Ei urmau sa prepare 3 mancaruri care candva faceau furori: Salata de Urechi de Lemn, Pachetele de Primavara si Furnici in Copac. Primul preparat era vegetarian, era, deci, LEGAL, celelalte 2 erau, insa, la limita legii.

Pentru a reusi sa le prepare, ei vor fi facut un artificiu: departe de ochii autoritatilor mondiale, prin bunavointa localnicilor, reusesc sa sacrifice cateva mii de animale, carnea o fac cubulete (MII DE CUBULETE), apoi, in marea bucatarie unde se gatea, au spus ca au adus un incredient secret chinezesc, pe care nu-l pot dezvalui pana nu mananca toata lumea. Reusesc, cumva, sa le fie acceptata dorinta.

Toata ceremonia urma sa fie transmisa in direct la televizor si pe internet. In direct inseamna ca totul trebuia sa fie secret. Cum, oare, nu s-au gandit ca incredientul secret ar putea fi ceva interzis?

In paralel, bucatarii reusisera sa gateasca, pe ascuns, si cateva mii de portii pentru localnici. Ei urmau sa serveasca, in acelasi timp, aceleasi preparate.

Si vine momentul. Chinezii servesc persoanele prezente cu cele 3 preparate. In acelasi timp, mii de chinezi servesc, in tara lor, aceleasi preparate.

Ordinea a fost urmatoarea:

Salata cu urechi de lemn. Unii chinezi isi mai aminteau vag denumirea. Urechi de lemn sunt niste ciuperci. Crestinii, atatia cati mai erau, isi aminteau ca unii numeau aceasta ciuperca Urechea lui Iuda. Explicatia religioasa se pierduse, dar oamenii-si aminteau de Iuda. Cum religia nu era ceva pe placul guvernului mondial, insa nici denumirea clasica nu era pe placul lor, acestia hotarasc sa numeasca ciuperca in cauza drept Ciuperca Neagra Chinezeasca. Salata primeste denumirea de Salata de Ciuperci Negre China.
Bucatarii erau incantati, nu pentru ca le fusese acceptata, ci pentru ca ei aveau impresia ca juriul, satul, nu va baga in seama urmatoarele 2 preparate.
Populatia, in schimb, stramba din nas. Putini mancasera din preparat. “Exact ce am mancat si pana acum”. Unii spuneau tare, altii cu jumatate de gura.

salata-cu-urechi-de-lemn-wuxing

Furnici in copac. Fata de reteta originala, pe care o stim, pe atunci carnea era mult mai putina, bine mascata. Bine mascata, insa nu putea fi ignorata.
Juriul are un soc: mancarea aceasta era complet diferita fata de oricare alta mancare. Incredientul secret chinezesc, pe care bucatarii nu voiau sa-l destainuie, facea minuni. Bucatarii promit ca il vor dezvalui abia dupa al treilea preparat, insa cer acceptarea lor. Juriul accepta partial cererea, spunand ca, desi acceptat, preparatul va primi ulterior un nume.

furnici-in-copac-wuxing

Pachetele de primavara. La fel de putin vegetarian ca precedentul preparat si la fel de apreciat. Juriul intra la banuieli: de ce nu vreti sa destainuiti secretul? Ce contin aceste preparate?
In acel moment, in direct, unul dintre bucatari ia microfonul si intreaba: Dumneavoastra spuneati ca daca simti carne la mai putin de 50 de m, o luati la fuga. Sustineti ca distingeti mirosul carnii indiferent de modul de preparare.

pachetele-de-primavara-wuxing

Spectatorii incep sa se agite. Juriul inlemnise (ca tot avea in fata niste … urechi de lemn). Bucatarii continua:
– Nu suntem barbari, nu suntem inapoiati. V-am dat si dumneavoastra sa mancati carne, nu v-ati otravit, nu v-ati intoxicat, nu ati avut indigestie. Si nu veti avea. Decizia luata acum 50 de ani este absurda. Noi, cu totii, chinezi si nu numai, vom manca de acum inainte si carne. V-am dovedit deschiderea noastra: un preparat este pur vegetarian, nu-l refuzam, chiar il apreciem, insa trebuie si preparate din carne. Iar denumirile, cu parere de rau, sunt absurde. Lumea, in China cel putin, inca mai stie vechile denumiri, desi nu au mai fost folosite de 50 de ani.

Spectatorii incep sa manance cu pofta. In China terminasera de mancat si ies, cu mic, cu mare, din case pentru a protesta. Oamenii de ordine, care teoretic trebuiau sa ii bage inapoi in case, pactizeaza cu ei.

Unul dintre bucatari, ramas in China, spune la microfonul televiziunii:

– Daca aceste urechi de lemn ar putea vorbi, ca de ascultat, dupa denumirea lor, stim ca asculta, ne-ar spune povesti tare interesante. Ne-ar putea spune cum sufera si ele, sacrificate atat de oameni, cat si de animale. Ne-ar spune cat de placute erau inainte si cat de huiduite sunt acum, pentru ca sunt bagate pe gat. Ne-ar spune cum din preparate traditionale chinezesti au ajuns preparate mondiale arondate Chinei… Ne-ar spune cat de sanatoase sunt, insa si cat de bine merg cu bucatele de carne. Si ne-ar spune cat de incuiati au fost cei care au decis, cu de la ei putere, ce trebuie sa mancam cu totii.

Este intrerupt de aplauze…

– Pentru ca ele nu pot vorbi, v-am spus eu toate acestea.

Povestea trece pe repede inainte, vegetarienii sunt inlaturati, oamenii au din nou voie sa manance carne. Iar daca voi, acum, vreti sa savurati mancare chinezeasca autentica (cele 3 preparate, dar si multe altele), puteti vizita restaurantele WuXing. Wu-Xing stie istoria denumirilor speciale, WuXing stie sa prepare ca la carte mancarurile chinezesti, WuXing stie sa-ti si aduca mancarea la tine acasa. Tu trebuie doar sa stii de existenta lor.

wu-xing-logo

Acum, cu parere de rau, Daca mancarea ar vorbi (cea chinezeasca in acest caz) nu ar face victime. Nu ar muri nimeni nevinovat (precum in pelicula americana). Insa ar face dreptate. Iar daca e sa comparam cu ceva posibilul meu scenariu, seamana mai mult a Hunger Games. Jocurile chinezesti ale foamei.

trandafir-alb-jocurile-foamei

Daca mancarea ar vorbi … este o provocare venita la competitia Super-Blog 2016. Pentru cine nu a aflat inca, in aceasta competitie am ajuns tocmai pe locul 10. In urma acestei probe doresc sa urc cat mai sus. Daca mai sus nu se poate, macar pe locul 1. Salutari CHINEZESTI tuturor! 🙂

Comments

comments

5 thoughts on “Daca mancarea ar vorbi …

  1. Ce noroc ca ai prieteni care au incercat deja mancarea lor.
    Am facut asta chiar inainte sa plec in UK. I-am gasit in food court la Shopping City in Timisoara. Meniul comandat de mine a inclus un pachetel de primavara. 😀
    Pot sa zic ca domnisoara de acolo a fost rapida, receptiva si s-a purtat frumos, desi mai erau 5 minute pana la inchiderea mall-ului. Pana la urma si angajatii reprezinta brand-ul. 🙂
    Cand mai vii in TM, te duc la ei sa incerci pachetelele. 🙂

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !