Cursuri de specializare
Traim o situatie paradoxala: lumea fuge din ce in ce mai mult de scoala, insa sunt la moda CURSURILE de orice fel. A invata materia de liceu ori de facultate este rusinos, a face o facultate este, uneori, lame, insa a face niste cursuri de specializare, indiferent de domeniu, este cool.
Daca esti corporatist cu siguranta te-a trimis firma, obligat sau nu, la cursuri de negociere, de comunicare ori macar la team-building-uri. Firma are, oficial, grija de angajati, angajatii se simt bine ca mai ies din rutina, niste firme castiga de pe urma cursurilor, toata lumea e fericita. Nimeni nu se intreaba cat au invatat efectiv din ele. Uneori, insa, nu acesta este scopul.
In mod nemeritat insa, in aceeasi oala sunt puse cursuri care, de fapt, sunt extrem de utile. Iar aici vorbim despre cursuri de gatit ori cursuri manichiura. Care-i, de fapt, diferenta dintre ele? Pai este una banala: SCOPUL acestor cursuri.
In cazul cursurilor de comunicare scopul este unul incert. Toata lumea comunica, toata lumea VORBESTE cu celalalt. In plus, nimeni nu stie de ce-i acolo. Ma rog, toata lumea e OBLIGATA, insa nimeni nu e convins ca va invata ceva acolo. Nici macar nu e convins ca diploma ii va folosi. In cazul unui curs de make-up, lucrurile stau altfel: cursantul stie ca va invata lucruri utile, a mers din proprie initiativa acolo, iar utilitatea cursului poate fi masurata direct. Unele saloane nu angajeaza personal fara astfel de cursuri.
Si eu vreau sa mai fac cateva cursuri de specializare. Insa eu le fac pe domenii utile mie. E drept, eu tintesc mai mult decat cursul in sine: socializarea d-acolo, niste contacte noi deci, alte alea. Cursul, in sine, poate fi sau nu util. Nu m-as duce, insa, la un curs de negociere, atat timp cat nu vreau sa lucrez in veci in vanzari. Sa-mi vand blogul? NICIODATA! Salutari SPECIALIZATE tuturor!