Curajul lui Crin Antonescu

Crin Antonescu este presedintele PNL, presedintele Senatului si viitorul presedinte al Romaniei. Pentru moderatorii „rosii”, sau ma rog, galben-rosii, el este simplu: domnul presedinte. Calitatile care-l recomanda pentru acest post nu sunt subiectul acestui articol. Unii zic ca ar fi discutabile. Sau controversate. Ma opresc insa aici.

Plec de la premisa ca este un presedinte bun. Si carismatic. Presedentia se castiga intai si intai cu carisma. In duelurile televizate, cate or fi ele. Numai Iliescu a castigat in 2000 in fata lui Vadim fara nicio dezbatere fata-n fata.

Premisa este de la care plec este urmatoarea: CA este un om carismatic. Prin carisma a ajuns sef al PNL, prin carisma a ajuns locul 3 la prezidentiale in 2009 si tot prin carisma a devenit omul numarul 2 in stat. Carismatic deci.

Cum stam insa cu acea calitate numita curaj? Curajul lui Crin Antonescu este, spun unii, destul de mare. Curaj, nebunie, spuneti-i cum vreti. El a avut curajul sa-l infrunte pe Basescu, el a avut curajul sa faca alianta cu PSD, cu PC…Acum cu Becali-PNG. Toate sunt acte de curaj. Infruntarea unor oameni din partid este un act de curaj. El face asta pentru binele partidului. Si al tarii. Iar noi toti, in frunte cu votantii USL, am apreciat acest lucru. Dupa multi, curajul lui Crin Antonescu, pe langa talentul sau oratoric, este principala sa calitate.

Si totusi, se pare ca numitul Crin Antonescu a decis sa candideze la alegerile parlamentare in … TELEORMAN! Uau, asta da curaj! Sa te duci de mana cu Dragnea (care, uimitor, va renunta la presedentia CJ in favoarea unui post de deputat, cand atatia si atatia deputati si senatori au renuntat la statutul lor pentru postul de presedinte de CJ) si sa candidezi undeva unde USL are 60% minim este o dovada clara de curaj. Curajul lui Crin Antonescu se pare ca va deveni proverbial. EL ESTE CEL CARE A AVUT CURAJUL DE A CANDIDA IN APROAPE CEL MAI SARAC JUDET DIN TARA! ESTE UN ACT DE CURAJ…

N-am avut presedinte de dabuleni, vom avea insa (e aproape sigur, nu?) presedinte de Teleorman. Lasam la o parte vremurile in care presedintii erau, macar oficial, Bucuresteni. Ori parlamentari de capitala ori chiar primari ai urbei. Acum la moda e provincia. Doar d-aia la fotbal provincia domina campionatul de sezoane bune…

Pe bune acum: oare atat de periculos era pentru Crin sa candideze in Bucuresti? Eu auzisem un mic zvon: ARD ar urma sa-l arunce in lupta pe fostul primar Liviu Negoita. Ok, e candidat puternic. Si totusi, sa-i fie teama DE CINEVA viitorului presedinte al tarii? Si de cine anume? De un primar ce era in functie de 8 ani si care a fost invins de un afacerist dubios, cu mutra de smecheras de cartier. Oare asa fioros sa fie Liviu Negoita?

Sau poate, cine stie, o veni Dan Diaconescu cu un candidat tare in acel colegiu. Poate el in persoana ar urma sa candideze acolo, si bineinteles POPORUL il va urma. Ceea ce va explica, nu-i asa, gestul plin de curaj al lui Crin.

O sa ajungem la situatia penibila in care parlamentarii de Bucuresti vor fi niste ilustri necunoscuti. Auzise cineva de Gabriel Mutu pana sa devina parlamentar? Si totusi a ajuns parlamentar. De ce? Pentru ca „greii” s-au dus care pe unde, iar capitala a ramas a anonimilor. Eu ca bucurestean recunosc ca ma simt jignit. Si asa ar trebui sa se simta si ceilalti bucuresteni.

Explicatii tehnice nu vreau sa aud. Pe bune: e total lipsit de curaj. Iar pentru partid e pierdere: oricum ar fi avut parlamentar pe colegiul ala din Teleorman, iar la Bucuresti, prin carisma sa, Antonescu ar fi adus voturi in plus. Pe Bucuresti oricum se face campanie pe tot orasul, iar prezenta sefului partidului IN BUCURESTI ar fi adus voturi in plus USL-ului. Se pare insa ca nici interesul partidului nu a contat. Crin sa traiasca! Pardon, curajul lui Crin Antonescu sa traiasca!

Salutari CURAJOASE tuturor!