Cum te raportezi la ... noua normalitate?

Noua normalitate, cu majuscule sau cu minuscule, este realitatea pe care am trait-o din martie 2020 pana in prezent. O realitate din care restrictiile si mastile faceau parte din viata de zi cu zi. Mastile nu sunt restrictii din punct de vedere juridic, desi din punct de vedere personal, pentru psihicul meu, a fost cel mai grav inconvenient.

Pentru mine, purtarea mastii a fost ceva mai grav decat certificatul de vaccinare. Cu acesta din urma nu eram de acord, ma bucuram cand gaseam locuri si localuri unde nu mi se cerea, insa recunosc ca intr-o singura situatie mi-a fost rusine ca l-am aratat: inainte de avanpremiera filmului Matrix 4.

Noua normalitate a fost interiorizata de multi. Interiorizata inseamna ceva mai mult decat acceptata. Din punctul lor de vedere, si nu sunt putini, noua normalitate ar trebui sa devina realitatea de zi cu zi in continuare. De aici si pana la final. Motivele sunt diverse:

Multi vor sa invete (ca studenti) ori sa lucreze de acasa. Am auzit chiar ca ar exista studenti si in special masteranzi care studiaza din alt oras ori din alta tara. Da, ati auzit bine: esti in Germania sau Spania si studiezi in Romania. De la distanta.
Multi urasc oricum aglomerarile de oameni, se cheama agorafobie, asa ca imaginile cu pietele publice goale ii ung pe suflet. La fel si un mijloc de transport gol ori aproape gol.
Urasc scoala, o considera inutila, drept urmare de ce elevii ori studentii ar trebui sa aglomereze (inutil) traficul? Ce trafic bun a fost cat timp scolile au fost online!
De cand poarta masca, de 2 ani, nu au mai racit, nu au mai facut gripa. Iata, deci, cat de eficienta este masca! Aia pe care eu abia am asteptat s-o arunc simbolic.
Unii considera ca o sala de teatru ori de cinema umpluta 50% este o sala optima. Cineva-mi povestea zilele trecute cat de bine s-a simtit la teatru si la cinema fara sa aiba om in stanga sau in dreapta. E tot un fel de agorafobie: nu suporta sa simta pe cineva in jur, vrea un spatiu personal mai mare. Acum se teme de salile pline.
Se simtea mai in siguranta stiind ca cei infectati, cel putin testati pozitiv, stau acasa. Acum nu se va mai testa nimeni (obligatoriu), drept urmare infectatii vor umbla liberi printre noi.
In plus, masca in aer liber tine de frig, deci de ce nu? Uite cat de utila e, Emile, pe bune c-ai putea incerca s-o porti si tu (pe nas)!
Estetic vorbind, masca acoperea multe imperfectiuni. De pilda, cineva imi povestea cat de mult au scazut vanzarile la … rujuri. Evident, vorbim si de la altele, rujul fiind doar cea mai cuantificabila chestie. Caderea mastilor ii face pe unii (si mai ales pe unele) sa constientizeze … ce figuri imperfecte au!

Cine spune ca in pandemie nu poti bea o bere cu un prieten? Aici o faceam chiar legal, oficial. Daca 2 ani de zile n-as fi putut socializa la o bere cred c-as fi luat-o razna.

De altfel, observ ca multi inca nu se regasesc intr-un oras lipsit de restrictii. Cea mai interesanta chestie auzita astazi, una pe care o pot intelege, fara sa fiu in vreun de acord cu ea, este urmatoarea: Acum ma voi proteja mai mult decat inainte; pana acum mastile celorlalti ma protejau pe mine, de azi inainte va trebui sa ma protejez singur MAI BINE.

Deci sa nu va mirati daca de acum inainte veti vedea mai multe masti ftp2 ori chiar persoane cu 2 masti. Cei speriati vor fi si mai speriati vazand in jurul lor oameni nemascati.

Revenind la cei care NU se regasesc, caci tocmai am scris despre un film care are fix chestia asta ca subiect, Cautatorul de vant se numeste, vreau sa va spun cum ma simt eu si mai ales DE CE!

Asadar, eu ma simt LINISTIT. Ma rog, doar partial, avand in vedere contextul social, (geo)politic si ECONOMIC, insa cumva mi s-a luat o piatra de pe inima. Poate am ajuns eu prea batran si extrem de conservator, insa din primul moment, din prima zi de stare de urgenta, eu m-am gandit la ziua in care vom reveni la normal. Nu am acceptat nicio secunda din punct de vedere psihic noua normalitate. Nu am considerat-o o normalitate, ci am considerat-o stare tranzitorie. Ca n-a fost o luna, ci au fost 2 ani este o chestie care m-a deranjat teribil.

Chiar daca pot fi de acord cu unele lucruri de mai sus, nu pot accepta DIN PRINCIPIU masca. Chiar ii ziceam astazi unei amice: impotriva vantului este mai eficient un fular, daca e indeajuns de mare si iti acopera si gatul e perfect. Pentru mine, DIFERENTA dintre FULAR si MASCA este enorma: fularul este o necesitate fizica, esti sensibil la vant, la frig, in timp ce masca aminteste de o perioada de trista amintire. In plus, in secunda asta diferenta dintre cele 2 este diferenta dintre IMPUNERE si ALEGERE. Eu pot ALEGE sa imi pun un fular la gura si la nas, insa masca MI-A FOST IMPUSA.

Fiecare este liber sa isi puna ce doreste la nas si la gura, nu condamn pe nimeni pentru ACEASTA ALEGERE. Pe cei care ma vor INTREBA de ce nu port masca, IN SPECIAL in locurile aglomerate, ii voi trata cu dispret. Chiar daca PENTRU EI masca este alegerea corecta, consider ca nu ar trebui sa-si impuna punctul de vedere.

Daca ma intrebati de decizii medicale gresite pe care oamenii le iau zi de zi, apai sa stiti ca decizii la fel de gresite sunt si fumatul (care se poate dovedi daunator si pentru cei din jur), alcoolul, drogurile (fie ele si cele usoare) si mancarea nesanatoasa. Oare cu totii suntem perfecti, cu totii sunt lipsiti de vicii?

Daca am fi asa, ar insemna ca suntem roboti si nu oameni.

Asadar, eu acum ma simt liber, chiar daca ingrijorat, poate mai mult decat ar trebui, de situatia de la granita. Pentru mine, masca, certificatul si salile goale de spectacol nu au reprezentat noua normalitate niciodata. Au reprezentat o stare tranzitorie, una de care abia asteptam sa scap. Una pe care n-ar fi trebuit s-o traim niciodata, din punctul meu de vedere, dar sa trecem peste asta.