Adictia de podcasturi ar trebui sa poarte un nume. Adica efectiv sa simti intr-o zi ca n-ai mai vazut de ceva timp un podcast. Nu o emisiune tv, nu un film, nu un spectacol de teatru, ci … un podcast.
In intelesul meu, podcastul este acea emisiune youtube in care cineva povesteste chestii personale. Diferenta FUNDAMENTALA dintre podcast si emisiune tv este fix asta: la o emisiune tv, un om vine cu o expertiza si vorbeste despre ce se pricepe. La podcast, acelasi om vine si vorbeste din amintiri.
Adictia de podcasturi vine la pachet cu vizionarea de multe podcasturi la rand. Ori un podcast baban, de 3 ore, dintr-un foc. Ca deh, nu poti abandona ce ai inceput.
Sa va spun un secret: mai nou, cand apare un film romanesc, in loc sa CITESC ce s-a scris despre actorul ori actrita X, prefer sa ma uit la un podcast cu el. Daca vorbim despre un film cu vedete, precum Un weekend criminal, e clar ca am cautat un podcast unde sa fi aparut Iuliana Beregoi. Am gasit aparitia ei la podcastul misto al Bursucului (asa se cheama). Va las mai jos interviul.
Cand i l-am aratat unui coleg blogger si podcaster, el a ramas socat de lungimea interviului. Nu cred ca l-a urmarit. Eu da. Si ma si laud cu asta!
Uneori fac o nebunie: ma uit la interviuri luate de mine. Deja a facut 2 ani podcastul meu, deci pot spune ca am si … interviuri vechi. Nu putine sunt zilele in care ma uit ore intregi la interviuri luate de mine. Nu fac asta pentru ca-mi place sa ma vad, desi nu pot nega asta, ci fac acest lucru pentru a redescoperi acel invitat, dar si pentru a invata ceva. Uneori simt ca as face lucrurile total diferit (sunt interviuri pe care le regret, pe care le-am ratat complet), dar alteori simt ca asa cum a iesit e mai bine decat ar iesi acum, dupa ce am acumulat ceva experienta.
Revenind la ce ziceam la inceput, eu tot caut povesti de viata foarte misto. Ok, domeniul din care iau eu interviurile este cel cultural, am norocul ca aici gasesc oameni interesanti sau, ma rog, oameni pe care EU ii consider interesanti. Sunt multi oameni cu povesti plictisitoare, oameni care nu s-ar potrivi nicicum ideii de podcast.
Bine, recunosc ca ma uit la podcasturi si cu un ochi critic, intrebandu-ma de fiecare data ce intrebari i-as mai fi pus acelui invitat. De multe ori ajung la concluzia ca nu m-as fi descurcat mai bine, insa in acele putine dati cand ajung la concluzia contrara ma enervez grav. Serios ca ma enervez grav.
Eu nu vreau sa va incurajez pe toti sa va faceti podcast, ar fi absurd si contraproductiv, insa va invit sa va ganditi altfel: cunoasteti oameni cu povesti misto de viata? Daca da, propuneti-i diverselor podcasturi. Daca aveti impresia ca s-ar potrivi la Podcast Cult la Cap, spuneti-mi de ei. E drept, nu ii voi invita din prima, am „principiile” mele: intai ii adaug pe Facebook (ori Instagram, ce-or avea ei), apoi ii urmaresc o perioada, apoi incep niscaiva conversatii cu ei. Abia apoi ii invit. Asta daca nu cumva sunt deja cunoscuti, deja ii stiu.
Totodata, daca tu consideri ca te-ai potrivi in peisaj, te poti autoinvita. Chiar am spus ca-mi plac oamenii care se autoinvita, imi place tupeul, imi place ideea de a te propune intr-un loc. Pentru mine, nu e nimic rusinos in asta. Ar trebui facut asta mai des dupa mine.
In plus, vreau sa-mi spuneti in comentarii si ce fac gresit, rau, in podcastul meu. Unde gresesc, ce as putea face mai bine, daca e mai bun sezonul acesta, la InfoTV Romania, decat precedentele, daca fac ceva foarte bine la care nu trebuie sa renunt …
Inainte sa inchei, va mai arat un episod, unul in care un podcaster invita un alt podcaster. Eu ii urmaresc pe ambii, deci a fost o placere sa-i urmaresc (ma rog, inca n-am terminat episodul, dar e aproape 3 dimineata, il termin maine).
Asadar, adictia de podcasturi este cel mai nou viciu al meu. Nu stiu cum se numeste, nu stiu nici cum se trateaza, dar eu nu sufar de ea, ci ma bucur de asa ceva zilnic. Ceea ce va doresc si voua! (sper sa urmariti toate episoadele din acest articol, chiar si pe acelea care NU sunt ale mele!)