Cum ne raportam la spectacolele gratuite

Spectacole gratuite Emil Calinescu

Am vrut de ceva timp sa scriu despre spectacolele gratuite. Sunt o specie aparte de spectacole, cu un public aparte. Diferit, de cele mai multe ori in sens rau. Despre el, despre public, voi vorbi aici. Caci el spune ceva despre noi, ca oameni.

Cand zic spectacole gratuite, ma refer la ORICE FEL DE SPECTACOL: concert, spectacol de teatru, proiectie de film, stand-up, teatru de improvizatie ori cine stie ce alt spectacol.

Fac o paranteza mai lunga aici si povestesc ceva ce am aflat de la un prieten din Marea Britanie si SUA. Omul ajunsese la master in Marea Britanie, asa ca intamplarile initiale de acolo sunt. In SUA a ajuns la doctorat si a constatat ca oamenii gandesc la fel.

Asadar, era de cateva saptamani acolo si a iesit cu colegii la cinema la mall. Acolo a observat ca ai sai colegi isi lasau pe jos punga de popcorn si cutia de suc. Erau goale, nu-i durea mana sa le ia, insa ei le lasau. Prima oara n-a zis nimic, a doua tot nimic, insa a treia oara i-a intrebat de ce fac asta. Raspunsul unuia dintre colegi l-a pus pe ganduri:

– Il vezi pe tipul ala de acolo? El e platit sa faca asta. Daca fac eu munca lui, el ramane fara acest job. Nu face asta din placere, dar sunt lucruri mult mai neplacute. Nu vreau sa-l las fara acest job. Evident ca as putea sa le iau eu si sa le duc la gunoi, dar vreau sa stiu ca aceasta distractie a mea este productiva pentru altii, ca sunt joburi pe care eu le sustin. Cum le sustin? Anulandu-le munca?

Dupa vreo 3 saptamani, aceeasi gasca de colegi a mers la un festival de film organizat de colegi de-ai lor studenti. Intrarea era libera. Spectacol gratuit, cum ziceam in titlu. Acolo, acest prieten de-al meu a vrut sa lase punga de popcorn pe iarba, cum vazuse ca se face la mall. Un coleg i-a facut observatie:

– Nu, aici nu lasam, ca aici sunt voluntari. Cel care va strange dupa tine e voluntar. Il incarci inutil cu o munca pe care lejer ai putea-o face. Daca are mai putin de lucru, pleaca mai devreme acasa. Dimpotriva. Aici trebuie sa vezi daca e ceva de facut, daca poti da o mana de ajutor. In fond, a fost un spectacol gratuit, insa ei au investit timpul lor, nu?

Printre multele lucruri pe care le poti retine din povestioara de mai sus, unul este foarte important, relevant: in alte tari, spectacolele gratuite sunt mai apreciate decat cele pe care dai bani. Motivele sunt multe, in frunte cu pretul mare al biletelor la spectacolele platite.

In plus, daca in studentie ai facut voluntariat la astfel de festivaluri, stii ce munca e in spate, deci o apreciezi mai mult. Le respecti munca.

Cum este la noi? Din pacate, este FIX INVERS! La spectacolele gratuite vine un public care altfel nu vine la teatru, la film ori la concert. O buna parte a lui e neinteresata de spectacolul efectiv.

Cand o cantareata cunoscuta canta la vreun targ de Craciun ori la vreo sarbatoare a unui oras, pe banii primariei, publicul este 80% dezinteresat. X s-a dus la targul de Craciun sa bea vin, il doare undeva de prestatia de pe scena. De oamenii veniti sa vad acel artist cu atat mai mult.

La teatru e la fel. Iar aici, la teatru, am 3 exemple de dat, 3 spectacole distincte, toate cu intrarea libera, 2 dintre ele fiind vazute in trecutul foarte apropiat (in acest an, 2025).

Primul exemplu e mai vechi, de la un festival care cred ca nu se mai tine, Bucurestii lui Caragiale. Pe Strada Franceza din Centrul Vechi se jucau spectacole de teatru. Se bloca jumatate din strada, se puneau scaune, nu se putea face rezervare si … se juca.

Rezultatul? Pai X venea cu cainele din dotare (la niciun teatru nu ar fi fost primit cu cainele), care caine latra aproape la fiecare replica, latratul sau fiind urmat si de altele (doar nu credeti ca era singurul caine?); Y venea cu toata familia, inclusiv cu copilul din carucior (care urla si el de mama focului); grupuri de 3-4-5 persoane veneau, stateau 10 minute, se dumireau despre ce-i vorba si apoi plecau. Asta desi spectacolul era unul care se juca „cu casa inchisa” la teatrul unde se juca.

Al doilea exemplu vine din aceasta seara. S-a inaugurat o sala noua de spectacole in 2018, de care eu abia acum am aflat: Aula Magna Universitatii Politehnice. De putin timp, s-a facut un parteneriat cu UNATC-ul, care martea joaca spectacole acolo. Trebuie sa cumperi bilete cu valoare 0 de pe site-ul Politehnicii.

Rezultatul? Un sfert din public, daca nu mai mult, nu venise acolo pentru spectacol. Un grup de tineri facea glume de santier la fiecare aparitie feminina, la fiecare sarut, la fiecare picior mai dezgolit; un tip a vorbit non-stop, incercand „sa o combine” pe gagica de langa el; alte fete, mai finute, au vorbit doar jumatate din spectacol. Si asta doar in zona unde eram eu. Se auzeau zumzete si susoteli din toata sala. Ca deh, e spectacol gratuit. Care spectacol a avut GHINIONUL sa fie popularizat (de proiectul Politehnicii s-a scris in presa).

Spectacolul a fost o adaptare dupa O noapte furtunoasa. O adaptare buna, cuminte, scolareasca. Nu am nimic de reprosat, tinerii actori au dat tot ce au putut, nu vreau sa intru in detalii. Voi scrie pe blogul de teatru cat de curand. Ideea este ca PUBLICUL a fost sub orice critica. In unele momente nu stiu cum acei tineri de pe scena au mai putut sa-si tina spectacolul (ma rog, am stat in spate, nu stiu in fata cat si cum se auzea si ce oameni erau in primele randuri).

Al treilea exemplu e unul pozitiv: spectacolul Controverse.1961.Cum va place?. Am si scris despre el, dupa cum puteti vedea dand click pe titlul spectacolului. Ideea e simpla: se joaca cu public foarte putin, de spectacol au aflat doar cei care trebuiau sa afle. Publicul UNATC, familia si prietenii plus cativa cunoscatori. Care trebuie sa dea mail si sa-si rezerve loc.

Publicul s-a triat atat de frumos incat ti-e mai mare dragul sa mergi la acest spectacol. Care, sa ne intelegem, e tot un spectacol gratuit.

Si in salile UNATC publicul e misto tocmai pentru ca e triat. Pentru ca, desi ar putea, multi cocalari nu afla de acele spectacole. Si foarte bine ca nu afla.

Ca bonus, unele spectacole studentesti ajung in repertoriul unor teatre. Din spectacole gratuite ajung spectacole pe bani. Cu publicul aferent.

Evident ca exista si cocalari platitori, cu mentalitate de Becali: pe banii meeeeeei fac ce vreau iooo! Evident ca-ntr-un teatru normal nu sunt spectatori cuminti. Problema e proportia acestui public. Si, mai ales, faptul ca desi unii filmeaza, altii susotesc, altii completeaza glumele actorilor, cu totii au venit acolo pentru spectacolul de pe scena. Nu am vazut in salile de teatru vreun spectator care sa arate ca NU a venit pentru spectacol. Macar pentru banii dati si tot e atent cel putin 50% la ce se petrece pe scena.

Care e problema cu publicul de la spectacolele gratuite? Pai e una simpla: oamenii cred ca acel spectacol fie e slab, fie li se cuvine. Daca a platit primaria inseamna ca au platit ei, deci pot face ce vor ei. Artistul si-a incasat banii.

Sunt de parere ca atitudinea fata de spectacolele gratuite, fata de ceva gratuit, spune ceva despre noi ca popor. Despre noi ca oameni. De fapt, cred ca nu prea intelegem ce inseamna gratuit. Ca pentru ceva gratuit muncesc multi oameni, care oameni trebuie si ei respectati. Uneori mai mult decat cei care o fac pentru bani.

Si ca sa raspund unor eventuale critici de ipocrizie, trebuie sa vorbesc si despre spectacolele MELE gratuite. Despre invitatiile pe care le primesc. Asadar, dragii mei, eu plec de la premisa ca niciun spectacol nu este gratuit. Notiunea de spectacol gratuit PENTRU MINE nu exista. Eu trebuie sa scriu despre acel spectacol. Eu ma duc acolo cu gandul la posibili intervievati la podcast. Cand ies de la spectacol si pana ajung acasa ma gandesc ce as putea scrie despre spectacol. Uneori scriu si despre cele UNATC (spectacole gratuite pentru toata lumea), asta asa este. Insa ideea de baza ramane: eu fac ceva pentru spectacole. Ele nu sunt gratuite. Reclama pentru teatre este si check-in-ul pe care-l dau in sala. Si cand anunt cu 2 zile inainte unde urmeaza sa merg. Reclama e pe bani, nu?

Ah, da, era sa uit: articolele platite sunt de obicei mai scumpe decat valoreaza cele 2 bilete. Deci mai sunt ele spectacole gratuite?

Emil Calinescu la Despre foloasele si pierderile pe care ni le aduce progresul (Scena Gandirii - Conferintele Operei Nationale Bucuresti) - 8 noiembrie 2024

Acum este randul vostru: ce parere aveti despre spectacolele gratuite? Cum va raportati la ele? Cum va comportati la ele?

One thought on “Cum ne raportam la spectacolele gratuite

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !