Cum mi-am ales liceul

Am scris pe blogul meu studentesc un articol despre liceele de top. E, cumva, legat de scandalul de la Vianu, dar in mod indirect. Acum voi scrie o experienta personala, poate relevanta pentru unii cititori.

Nu stiu exact daca am cititori elevi de clasa a VIII-a, posibil, insa la fel de posibil este sa am parinti printre cititori. Ei, parintii, sunt cei care decid, de multe ori, viitorul liceu al celor mici. Si, dati-mi voie sa spun din start, rau fac.

Asadar, ne intoarcem in timp 15 ani. 2001. Eu am fost seria reformata cap-coada: am avut manuale alternative la 5-8, manuale alternative la liceu si, incepand cu acel an, am avut admitere computerizata. Eu completam o fisa cu optiuni si eram repartizat in functie de media la capacitate. NU mai tin minte daca si cat contau mediile din scoala generala, dar era irelevant.

Si urma sa completez acea fisa de admitere. Teoretic, puteam pune orice optiune fantezista: puteam pune Sava, puteam pune Tudor Vianu, ca tot se vorbeste despre el prin presa, puteam pune multe. Criteriile mele erau, insa, altele.

Principalul criteriu era distanta. Nu radeti, dar nu-mi suradea ideea de a strabate tot orasul, zi de zi, timp de 4 ani. Nu ca mi-era teama de ceva, ci pur si simplu imi era LENE. Multa LENE.

Norocul meu e ca statateam in sectorul 2 (unde stau si acum). Drept urmare, licee bune aveam in apropiere.

Al treilea criteriu, la fel de important, era ca voiam mate-info. Motivul: nu stiam ce facultate vrea, insa fusesem invatat ca daca fac mate-info ma pot razgandi, sa fac ceva umanist, in sens invers nu se poate, cu greu pot da la ASE ori la POLI daca fac filologie.

Prima optiune, unde am si intrat (la limita, intre mine si linie fiind doar inca o persoana), a fost Iulia Hasdeu. Era la 3 statii de tramvai de mine, era Colegiu National si intrasem la mate-info.

Acum, parerea mea ramane: lumea se agita prea mult cu liceul asta. Daca vrei sa inveti, inveti oriunde. Daca vrei sa treci liceul fara sa inveti, o poti face la cele mai prestigioase licee. Metode sunt multe: copiat, spaga, rugaminti la profesori, toate cumulate.

Iar numele liceului, dati-mi voie sa va dezamagesc, nu conteaza nicaieri. La facultati nu se dau interviuri si dosare, nu conteaza CE scrie pe diploma de absolvire a liceului. Asa ca mandria aia exagerata, ca ai terminat Vianu si nu cine stie ce grup scolar, conteaza doar pentru snobismul din noi.

Amintirile din liceu sunt la fel de frumoase, oricare ar fi liceul. Si, repet, renumele nu conteaza absolut deloc. Ca nu vrei sa fie intr-un cartier rau-famat pot intelege. Dar nu inseamna ca nu poti invata si acolo.

Ca sfat: parintii trebuie sa-si lase copilul sa aleaga singur. Daca greseste, sa isi asume.

La fel de neimportant este si cum mi-am ales liceul. Eu am avut niste criterii, voi aveti altele. Important este sa fiti impacat ca ati facut o alegere pe care n-o regretati. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!