M-a intrebat cineva zilele trecute cum iti faci prieteni noi, de fapt, CUM IMI FAC eu, caci acea persoana are impresia despre mine ca am multi, foarte multi prieteni. Si ca, evident, imi fac pe zi ce trece altii noi.
Intrebarea m-a pus pe ganduri din mai multe motive, asa ca am hotarat sa astern acele ganduri aici. Altfel, poate se pierd si, fara sa pot explica de ce, simt ca este ceva important.
Asadar, dupa ce mi-a fost pusa aceasta intrebare am constientizat ca, de fapt, nu mi-am mai facut prieteni noi de ani de zile. Ca sa intelegeti ce vreau sa va spun, trebuie sa o iau didactic si sa raspund la intrebarea Ce este acela un prieten?
Nu vreau sa o ard filosofic, asa ca spun din start ca toate cunostintele pe care le ai sunt ierarhizate. Pentru mine, sunt mai multe categorii de prieteni, existand o categorie de varf, sus de tot, formata din prietenii foarte apropiati.
Am spus deseori ca ierarhizarea prietenilor este o prostie, chiar este, nu reneg ce am zis. Insa ierarhizarea se refera la prietenii din aceeasi categorie. Altfel spus, sa zicem ca as avea 10 prieteni foarte apropiati: intre ei ar fi absurd sa fie o ierarhie. Ei sunt, insa, DIFERITI. X e diferit de Y, asa ca am discutii distincte cu X si cu Y. Despre asta am vorbit, insa, pe vlog.
Evident ca un prieten poate sa treaca dintr-o categorie intr-alta. Uneori face ceva rau si scade, alteori face ceva bun si creste. Alteori, insa, trecerea este cauzata de factori obiectivi. De pilda, sunt prieteni pe care-i consideram apropiati, dar cu care nu m-am mai vazut de peste 3 ani. Dinainte de pandemie. Evident ca relatia s-a racit, fara sa fie neaparat vina vreunuia.
In sens invers, un prieten care se muta in orasul in care locuiesc poate deveni unul mai apropiat, caci ma vad mai des cu el. Ceea ce e normal, e logic sa se intample asa. La fel cum e logic ca un prieten care pleaca din oras sa nu mai fie atat de apropiat, evident cu exceptiile de rigoare.
Ce se intampla, insa, atunci cand cunosti o persoana noua? Poate ea intra brusc in categoria prietenilor?
Eh, aici e problema, caci am constatat ca acest lucru se petrece foarte greu.
Acum 5-6-7 ani ma duceam la o petrecere si pur si simplu intram in vorba cu cineva. Totul parea natural, firesc, gaseam puncte comune de discutie. Acum, insa, poate si din cauza telefoanelor, dar si din cauza ca am imbatranit, nu mai am atata energie de investit in oameni noi. Nu refuz o invitatie la discutie, nu refuz sa cunosc oameni noi, dar cumva cu varsta am capatat un fel de scut.
De pilda, ies la o masa cu 2 prieteni, care si-au mai adus inca 2 prieteni. Acei 2 prieteni, din pacate, raman la stadiul de „friend of a friend”. Stiu ca suna trist, dar este adevarat.
Evident, se mai strecoara si prieteni noi, dar din ce in ce mai rar se petrece asta. Si, cumva, am impresia ca la fel stau lucrurile si-n privinta cunostintelor, in privinta informatiilor pe care le retinem.
Ma uit la 2 copii, cum din 2 vorbe devin prieteni, isi impart mancarea, isi impart jucariile, isi impartasesc secretele, si imi dau seama ce norocosi sunt. Insa imi dau totodata seama ca atitudinea asta se pierde pe masura ce imbatranim. Si, cumva, e firesc. Daca vad ca unul de 50 de ani face asa ceva il vom considera imatur, copil.
In plus, si aici cred ca este cheia, daca ne-am face prieteni noi in fiecare zi, ce am face cu actualii? I-am da la o parte? Cum am avea timp de toti?
Deci nu am secretul, nu stiu cum sa iti faci prieteni noi, dar chiar te intreb SINCER de ce ai avea nevoie? Ce au cei actuali? Daca actualii sunt gresiti, a cui o fi vina? Numai si numai a lor?