Cum a ajuns Buhnici un subiect important

Multi se intreaba Cum a ajuns Buhnici un subiect important, cum de atata lumea vorbeste despre el, insa nimeni nu incearca efectiv sa raspunda la intrebare.

Sunt multe subiecte mult mai importante, mult mai relevante, despre care nu discuta nimeni. La loc de frunte as pune modificarile anuntate in ceea ce priveste fiscalitatea. Ceva ce ne afecteaza pe toti: atat din punctul de vedere al taxelor pe care le vom plati, cat si din punctul de vedere al produselor si serviciilor mai scumpe pe care le vom plati.

De ce oamenii vorbesc despre Buhnici in loc sa vorbeasca despre aceste lucruri? Pai, dupa mine, lucrurile sunt destul de simple si intuitive. Trebuie doar puse la cap la cap si scrise pe hartie.

Cum a ajuns Buhnici un subiect important? De ce nu fiscalitatea? Pai un prim raspuns se afla intr-un exemplu care mi s-a dat candva si mie. Daca se duce oricine la un satean si-l intreaba cine ar trebui sa primeasca pedeapsa mai mare, unul care fura de la stat 100 de milioane de euro sau unul care fura gainile din curtile oamenilor, omul simplu iti va raspunde ca al doilea. Ca de acela le e lor teama. Celalalt nu-i afecteaza. Sau au impresia ca nu.

Un al doilea raspuns, strans legat de primul, este legat de nivelul de asteptari. Oamenii se asteapta ca statul sa le bage mana-n buzunar, la fel cum se asteapta ca protestele lor sa fie inutile. Statul e prea puternic, n-avem ce sa-i facem. Insa Buhnici e mic, e de-al nostru, aici putem interveni. Decizia BCR de a rupe relatia contractuala cu el este o victorie pentru cei care au scris pe subiect. La fel si scaderea abrupta de abonati pe canalul lui de YouTube. Oamenii care au facut asta se simt utili, importanti.

Sa ne intelegem: mentalitatea in sine nu e gresita. Unii considera ca pana sa mearga peste primar sa-i ceara sa asfalteze drumul principal mai bine si-ar face curat in propria ograda. Pentru multi, propria ograda, putinul acela pe care-l pot face, educatia pe care o dau urmatoarei generatii, este mai importanta decat niste bani pe care-i vor da in plus, direct si indirect, statului. Deci sa nu intelegeti ca-i condamn in vreun fel pe cei care gandesc asa.

Al treilea raspuns este legat de expertiza, de pricepere. Putini sunt cei care sunt capabili sa explice fiscalitatea si ce se afla in spatele ei, SI MAI PUTINI fiind cei dispusi sa asculte argumente RATIONALE. Cei care se pricep la subiect nu vor sa-i asculte pe altii, STIU DEJA acele lucruri, iar ceilalti nu inteleg nimic. Insa toata lumea SE PRICEPE la Buhnici, la ce a zis el acolo si la cat de gresit este. Si, evident, nu-ti trebuie mare expertiza ca sa te pozitionezi intr-o parte sau intr-alta in aceasta speta.

Acum, ca bonus, de Buhnici s-au mai luat si alte cateva categorii de persoane:

Cei care urasc influencerii, cei care au impresia ca acestia nu muncesc. Nu-l urmareau pe Buhnici, multi nici nu auzisera de el, dar nu suportau ideea e ca cineva se poate intretine din asa ceva. Asa ca i-au dat in cap nu doar pentru declaratiile pe care le-a facut, ci si pentru ceea ce era el. Ca sa va dau un exemplu pe care sa-l intelegeti: atunci cand ai ceva cu preotii si biserica, dai intr-un preot care a facut ceva naspa nu doar pentru ca dispretuiesti ce a facut acesta, ci si pentru ca-i dispretuiesti meseria, ocupatia.
Cei care s-au simtit vizati (nu zic doar CELE, ci si cei). Aici intra, evident, si cei care sunt parinti, ca au fete mai mici sau mai mari si care s-au gandit la ele. Unii au recunoscut direct, ca au fost ori ca inca sunt, altii au dat-o pe ocolite. Nu e nimic de condamnat aici, este doar o constatare.
Cei care au fost la acel festival, si la alte festivaluri de genul. Acestia pur si simplu NU AU VRUT sa fie asociati cu personajul. Ca sa intelegeti: daca auzi despre cineva ca a fost la Neversea, ai putea spune „Ah, la festivalul ala la care a fost Buhnici cand a dat acele declaratii”. Pentru a evita astfel de asocieri, unii au sarit la gatul lui DIN START.
Cei care lucreaza in online s-au simtit obligati sa intervina, unii chiar recunoscand asta (ca publicul lor le cere acest lucru). Daca ai lucrat cu Buhnici este clar ca te-ai simtit cumva obligat. O disociere preventiva, ca sa zic asa. Exact ca la punctul anterior.
Cei care au considerat ca tacerea inseamna sa te situezi de partea lui. Mai stiti referendumul CpF, cand o parte a anuntat #Boicot? Eh, pentru unii lucrurile functioneaza la fel si-n online. Cand toti il crucifica pe unul, il pun la zid, deseori a nu te pronunta impotriva acelei persoane echivaleaza cu a fi de partea lui. Unii vor sa evite din start acest lucru. Ca tot am scris eu acum cateva zile despre aceasta obligatie de a te pronunta: EU cred ca nu ar trebui sa existe, dar uneori esti presat sa te pronunti. Nu e bine, nu e moral, dar nu pot nega aceasta presiune.
Exista, evident, cei care vor sa se agate de orice subiect pentru a se situa de partea buna, partea corecta a baricadei. Adica acele persoane care nu cred in nimic si care scriu ce vor sa auda altii. Ori ce anume au ei impresia ca altii vor sa auda.
Nu in ultimul rand, ca o continuare a punctului 5, o mare parte din public considera ca esti platit de brandurile care-l sustin pe Buhnici sa nu-l ataci. A-l ataca a ajuns o dovada de libertate editoriala, ca esti liber sa-ti exprimi parerile chiar daca ai fost si poate vei mai merge in aceleasi campanii cu el.

Care punct din toate acestea este mai important? Pai, evident, TOATE. Nu stiu daca aceasta-i ordinea, dar cert este ca toate au functionat fix precum un bulgare de zapada.

In mod evident, Buhnici merita toate astea. A gresit grav si merita sanctionat. Merita sa piarda multi bani, sa fie dat exemplu pentru altii. Nu stau acum sa arat in cate moduri a gresit atat el, cat si sotia lui. Unii ar spune ca mai ales ea.

Deci acest articol nu-i ia nicidecum apararea. Drept urmare, el trebuie citit intr-o alta cheie, trebuie privit dintr-un alt unghi: sa facem in asa fel incat sa nu ajungem ca Buhnici, caci putem s-o patim si daca suntem pe sfert vinovati.

In cazul sau, a fost atat de vinovat incat putini au avut curajul sa-l apere, neavand argumente valide, solide. In afara argumentului ca multi oameni gandesc asa, nu a existat un altul. Daca multi gandesc asa nu inseamna ca trebuie sa se exprime. Si mai ales NU de fata cu sotia.

Problema e alta, o chestie de care multi se tem: nu cumva subiectul a fost amplificat de catre cei carora le convine sa se vorbeasca despre Buhnici, despre angajatii unei pizzerii care dau notele fetelor ori despre bistro-ul care sanctioneaza parintii cu copii agitati? Nu am dovezi in acest sens, nu pot sa afirm ca e asa, insa ma tem. Ma tem ca-n astfel de cazuri scandalurile chiar sunt amplificate la comanda, ca exista cu adevarat oameni care toarna gaz pe foc, care intarata spiritele.

Nu, nu inseamna ca regret ca am scris pe subiect, nici pe Facebook, nici aici. Astfel de subiecte te ajut pe tine sa-ti clarifici pozitia: atat in ochii tai, cat si in ochii publicului tau. Pentru cei ca mine este important.

Chiar daca sunt convins ca macar 20-30% dintre reactii NU sunt sincere, daca nu mai mult, Buhnici pur si simplu nu poate fi aparat. Este un adevar.

Eu m-am pronuntat, am facut glume pe seama lui, mi se pare ca el chiar ne-a invitat sa-l ironizam, sa-l atacam. Nu am facut nimic grosolan, nici macar o postare din cauza careia as putea fi dat in judecata ori macar as putea fi dat exemplu negativ. Evident, altii au facut-o mult mai dur. Altii si mai ales altele.

Insa, mai important decat sa aflam UNDE a gresit el este sa aflam Cum a ajuns Buhnici un subiect important. Ceea ce am incercat (si sper ca am reusit) eu in acest articol.